Dăunători la tomate. Metode de combatere a celor mai frecvente boli care afectează roșiile

Dăunători la tomate. Metode de combatere a celor mai frecvente boli care afectează roșiile Leave a comment

Culturile de tomate sunt unele dintre cele mai populare culturi din țara noastră. Există diverse soiuri care sunt cultivate și tomatele pot fi utilizate în moduri variate în bucătărie. Cu toate că tomatele sunt aproape nelipsite din gospodării, ele nu sunt tocmai ușor de cultivat. Există numeroase boli și dăunători care pot afecta cultura de tomate. În continuare, îți vom spune care sunt principalele boli și dăunători la tomate și cum poate fi protejată o astfel de cultură.

Bolile și dăunătorii tomatelor

Există diverse boli și dăunători la tomate, care afectează culturile. Iată care sunt principalele boli și dăunători la tomate.

Boli tomate

Mana

Mana este o boală care atacă majoritatea fructelor și legumelor, cum sunt ardeii, vinetele, cartofii, castraveții și tomatele. Este cea mai întâlnită boală la tomate și provoacă pagube însemnate în această cultură. Cauzele apariției acestei boli sunt ploile, umiditatea atmosferică ridicată și aerisirea deficitară.

Mana apare pe toate organele plantei, cum ar fi frunzele, tulpinile, florile și fructele. Primul semn al apariției acestei boli apare pe frunze, unde se observă pete care la început sunt verzi-gălbui, iar apoi se brunifică și se usucă. În cazul în care umiditatea din aer este ridicată. Apare un puf albicios pe partea inferioară a frunzelor. Dacă mana apare pe tulpină, se identifică sub formă de pete brune, iar tulpina se frânge ușor și putrezește uneori. Pe fructe, mana se identifică la nivelul de inserție al pedunculului (la codiță), sub forma unor pete circulare care se extind și se brunifică până cuprind întregul fruct.

Ofilirea bacteriană/cancerul bacterian

Această boală atacă întreaga plantă, începând de la frunzele de la bază, care încep să se păteze și să se usuce, până când boala ajunge în vârful plantei. Pe frunze, boala se manifestă sub forma unor pete circulare de culoare galben-maronie. De asemenea, codițele frunzelor se îndreaptă în jos. Pe tulpină apar dungi de culoare brună, în dreptul cărora apar „răni” deschise. Florile atacate de această boală se ofilesc.

Putregaiul cenușiu

Putregaiul cenușiu este una dintre bolile care produc cele mai mari pagube la tomate. Această boală atacă frunzele, tulpinile și frunzele tomatelor și apare în special în cazul legumelor cultivate în spații protejate, cum sunt serele și solariile. În anii ploioși, apare și în culturile din câmp. Această boală este favorizată de umiditatea crescută din aer, lipsa aerisirii și udarea excesivă. Pe fruct, boala se manifestă prin apariția unor pete circulare, în mijlocul cărora apare o culoare albicioasă.

Pătarea cafenie a tomatelor

Pătarea cafenie a frunzelor este extrem de păguboasă în cazul culturii de tomate. Această boală este favorizată de vremea instabilă, cu precipitații de scurtă durată și abundentă, care alternează cu temperaturi ridicate. Această boală este specifică în special tomatelor cultivate în spații de cultură protejată. Este bine de știut că atacul apare pe frunzele plantelor dezvoltate, iar semnele ei își fac simțită apariția pe fața frunzei sub forma unor pete galbene care se extind. Aceste zone galbene au corespondent pe spatele frunzei, care se manifestă printr-un puf de culoare albă în prima zi, apoi transformându-se în cafeniu și, la final, în brun închis. Zonele afectate de această boală necrozează, iar frunzele se usucă de timpuriu. Boala afectează recolta, întrucât plantele și fructele stagnează în creștere.

Dăunători tomate

Coropișnița

Coropișnița, unul dintre principalii dăunători la tomate, este cunoscută și sub denumirea de Gryllotalpa gryllotalpa și are un mod specific de atac. Își depune ouăle în pământ, iar larvele rezultate din ouă se hrănesc cu rădăcinile plantelor tinere. Acestea sunt extrem de dăunătoare, deoarece sapă tuneluri în pământ și afectează solul din care planta încearcă să își extragă nutrienții. Odată atacate de coropișnițe, tomatele obțin un aspect ofilit și mor.

Acarieni

Acarianul, cunoscut și sub denumirea de Tetranichus urticae, este un tip foarte comun de păianjen. El poate afecta un număr considerabil de legume, deoarece se poate răspândi extrem de rapid și de ușor. Cel mai des, atacul său se manifestă în verile calde și secetoase, în lunile iulie și august. Ca metodă de atac, el înțeapă frunza tomatelor și îi extrage sucul celular. Astfel, frunzele încep să aibă pete cenușii sau chiar să se usuce și să cadă, iar planta nu mai rodește.

Molia tomatelor

Molia tomatelor, cunoscută și sub denumirea de Tuta absoluta, este un tip de fluture din familia Lepidoptera. Molia tomatelor atacă toate porțiunile verzi ale tomatelor. Aceasta formează niște mine specifice în interiorul frunzelor, pe măsură ce se hrănește cu epiderma plantei. De asemenea, molia tomatelor poate ataca și fructul, pe măsură ce se coace. În ceea ce privește fructul, acest dăunător preferă partea de sus a acestuia, unde sapă galerii.

Molia tomatelor acționează în special în timpul nopții, iar în timpul zilei se ascunde printre frunze. Iernează ca ou, pupa sau adult și are 12 generații pe an. O femelă poate depune până la 250 de ouă în timpul vieții. O dezvoltare completă are loc în 30-40 de zile, în funcție de condițiile de mediu, iar durata ciclului de viață este invers proporțională cu creșterea temperaturilor.

Unul dintre cei mai rezistenți dăunători la tomate, poate rezista și la insecticidele aplicate în repetate rânduri, motiv pentru care se recomandă maxim 2-3 aplicări cu un produs care are același mod de acțiune.

Musculița albă de seră

Musculița albă de seră este cunoscută și sub denumirea de Trialeurodes vaporariorum și se dezvoltă optim în culturile protejate, unde temperaturile sunt ridicate, cum sunt serele. Acest dăunător colonizează planta în stadiul de larvă și adult și suge seva acesteia. Astfel, frunzele se îngălbenesc, se usucă și cad.

Acest dăunător are 8-12 generații pe an, iar femela depune 100-500 de ouă, pe partea inferioară a frunzelor, în grupe de 10-20 sau chiar mai multe. La temperaturi de 21°C, ciclul de dezvoltare durează cam 3 săptămâni, iar cu cât temperaturile sunt mai ridicate, cu atât se desfășoară mai repede procesul de dezvoltare.

Cărăbușul de mai

Cărăbușul de mai este cunoscut și sub denumirea de Melolontha vulgaris și este un dăunător de temut, care atacă numeroase culturi, precum cele de tomate. Larvele sale se formează în sol, de unde cărăbușul de mai începe atacul rădăcinii plantelor. Tomatele atacate de cărăbușul de mai vor fi retezate la nivelul coletului.

Nematozii galicoli ai rădăcinilor

Acest dăunător este cunoscut și sub denumirea de Meloidogyne incognita. Apare în culturile de tomate de seră, deoarece preferă temperaturile ridicate. Larva sa ajunge la rădăcina tomatelor, iar prin aceasta înaintează până la vârfurile de creștere, unde se hrănește cu țesutul plantei. Semnele prezenței sale sunt ofilirea frunzelor, uscarea plantei și stagnarea creșterii.

Ciclul său de evoluție este de 25-90 de zile, în funcție de temperatură și de sol. Acest dăunător poate avea 4-8 generații pe an, iar o femelă depune între 300 și 1000 de ouă, ajungând chiar și la 2000 de ouă în condiții favorabile. Larvele sale migrează pe orizontală și pe verticală, pe suprafețe întinse, în căutare de rădăcini. Atacă imediat după plantarea răsadurilor, iar după 3-4 săptămâni se pot observa galele pe rădăcini.

Tripsul tutunului

Tripsul tutunului este cunoscut și sub denumirea de Thrips tabaci. El își depune ouăle în țesutul plantei, cum ar fi frunza, floarea sau fructul. Atacă tomatele și în stadiul de larvă, dar și în stadiul de adult. Odată pătruns în plantă, tripsul tutunului extrage seva florilor, a frunzelor sau a fructului. Plantele atacate de acest dăunător vor avea pete gălbui, cenușii sau maro pe suprafața atacată. Apariția acestui dăunător este favorizată de secetă.

În câmp, tripsul tutunului poate avea 3-6 generații pe an, iar în sere poate ajunge până la 10 generații pe an în condiții favorabile. O femelă depune 80-100 de ouă, pe care le fixează aproape de nervuri. Larvele apar pe fața interioară a frunzelor după aproximativ 10 zile. În câmp, ciclul de dezvoltare a unei generații este de aproximativ 20-30 de zile, iar în spații protejate, dezvoltarea are loc în 16-20 de zile. Atât larvele, cât și adulții afectează plantele.

Omida fructelor

Omida fructelor este cunoscută și sub denumirea de Helicoverpa armigera. Ea depune ouăle în partea inferioară a frunzelor plantei, iar odată ajunsă în stadiul de larvă, omida începe să se hrănească din frunză, perforând-o. Are 2-3 generații pe an și iernează în sol, în faza de pupa. Odată cu începerea maturizării, larva începe să consume și interiorul tomatei și îi distruge sâmburii și țesutul. Adulții apar spre finalul lunii aprilie, iar după 3-5 zile femelele încep să depună ouă. O femelă depune între 300-3000 de ouă, pe care le lasă pe frunze, tulpini și inflorescențe. Un ciclu de dezvoltare durează 35-41 de zile.

Musca minieră

Musca minieră, cunoscută și sub denumirea de Liriomyza Trifolii, atacă frunzele plantelor. Dacă atacă o cultură de seră, poate ajunge să aibă până la 8 generații pe an. Femela depune 25-6000 de ouă, în funcție de planta gazdă și de temperatură. Ciclul de dezvoltare a unei generații este de 15-35 de zile. După împerechere, ouăle sunt depuse în aceste orificii de hrănire, aproximativ 15-20% din totalul lor. Musca minieră se hrănește cu conținutul celular al frunzelor.

Musca minieră produce daune atât în stadiul de larve, cât și în cel de adult. Adultul produce orificii de hrănire, favorizând intrarea diferiților agenți patogeni, care duce la îmbolnăvirea plantei. Larvele minează frunzele, rod galerii în miezul frunzei. Un atac puternic al acestui dăunător determină uscarea frunzelor. Cultura de tomate afectată de acest dăunător va avea o producție scăzută și de calitate mai redusă.

Afide

Afidele sunt cunoscute și sub denumirea de Macroshiphum euphorbiae și se întâlnește în sere și solarii, dar și în câmp. În sere și solarii se înmulțesc încontinuu, iar în câmp are o medie de 13-16 generații pe an. O generație durează 9-55 de zile. Atacul afidelor se manifestă prin colonizarea frunzelor, pe partea interioară, a butonilor florali și chiar a florilor, în unele cazuri. Simptomele atacului includ răsucirea frunzelor, îngălbenirea și uscarea acestora. Florile atacate cad, iar un atac puternic asupra plantei va duce la stagnarea în dezvoltare a acesteia, obținerea unei producții scăzute și depreciate calitativ.

Gândacul de Colorado

Gândacul de Colorado, cunoscut și sub denumirea Leptinotarsa decemlineata, are două generații pe an și iernează în sol ca adult. Femela depune ouăle în mod grupat pe spatele frunzelor, iar larvele și adulții se hrănesc cu părți ale plantei, precum tulpini, frunze și fructe. Larvele perforează frunzele sub forma unor mici orificii, iar pe măsură ce cresc pot distruge întreaga frunză.

Gândacul de Colorado poate ataca planta încă de când este în stadiul de răsad, atunci când larvele și adulții retează răsadul din zona coletului. Acest atac poate determina distrugerea în masă a răsadurilor, fiind necesare replantări. În lipsa unor tratamente roșii cu insecticide, atacul provoacă pagube însemnate.

Tripsul californian

Tripsul californian, cunoscut și sub denumirea de Frankliniella occidentalis, atacă plantele atât ca larve, cât și ca adulți. Înmulțirea sa este favorizată de condițiile din seră, unde acesta poate avea 12-15 generații pe an. O femelă poate depune 20-40 de ouă în țesutul frunzelor, florilor și al fructelor. O generație are 14-44 de zile. Acest dăunător suge seva din frunze, flori și fructe. Pe părțile atacate de tripsul californian apar pete decolorate, care devin argintii sau brune. Atacul acestui dăunător determină obținerea de recolte reduse și de calitate slabă.

Cu ce se stropesc roșiile

Pentru a susține dezvoltarea unei culturi bogate de tomate și a ține dăunătorii la distanță este necesar să se utilizeze fungicide și insecticide specifice. Tratamentele fitosanitare trebuie utilizate conform specificațiilor produsului folosit, iar între aplicări se iau pauze, pentru a evita să rămână resturi de pesticide în tomate.

Printre fungicidele recomandate în tratarea tomatelor împotriva bolilor se numără: Bravo 500 SC, Pyrus 400 SC, Funguran OH 50 WP, Zeamă Bordeleză și altele.

Principalii dăunători la tomate se combat utilizând insecticide precum: Mospilan 20 SG, Affirm, Vertimec 1,8 EC, Actara 25 WG și altele.

Concluzii

Cultura de tomate poate fi afectată de diverse boli și dăunători. Aceștia pot compromite cultura, provocând pagube însemnate. Pentru a proteja cultura de tomate, este esențial să se cunoască semnele și simptomele diverselor boli și dăunători și să se efectueze tratamentele corespunzătoare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *