Floarea-soarelui este o plantă tehnică populară, care face parte din familia Asteraceae. Semințele acestei plante conțin cantități ridicate de ulei, de până la 55%. Uleiul de floarea-soarelui este utilizat în industria alimentară, industria biocombustibililor și în fabricarea săpunului, motiv pentru care această plantă este cultivată intens pe plan global. Despre semănarea acestei plante poți citi în acest articol, iar azi îți arătăm care sunt principalele boli și dăunători care afectează cultura de floarea-soarelui, cum le poți preveni și combate pe acestea.
Principalele boli care afectează cultura de floarea-soarelui
Bolile culturii de floarea-soarelui se împart în bacterioze și micoze. Iată care sunt principalele boli din fiecare categorie, care afectează cultura de floarea-soarelui:
Bacterioze
Arsura bacteriană
Arsura bacteriană, având denumirea științifică de Pseudomonas syringae pv helianthi, este o boală care determină ca frunzele tinere să prezinte pete variabile ca formă și dimensiune, înconjurate de un halou deschis la culoare. Pe frunzele mature ale plantei, petele sunt unghiulare și delimitate de nervuri, iar petele se unesc, acoperind porțiuni vaste din limb. Țesuturile atacate de arsura bacteriană se brunifică și se usucă, iar frunzele obțin un aspect încrețit. Dacă vremea este rece și umedă, pe suprafața petelor apare exudatul bacterian.
Pentru a preveni apariția acestei boli, este recomandat să se utilizeze semințe provenite din culturi sănătoase și să se respecte rotația de 4-5 ani a culturii.
Micoze
Mana
Mana florii-soarelui, având denumirea științifică de Plasmopara helianthi, este o ciupercă și afectează plantele în toate fazele de dezvoltare. Cele mai grave efecte ale bolii se manifestă la plantele tinere. Atunci când plantele sunt atacate de mană, acestea sunt pitice, au tulpinile scurte și subțiri, iar frunzele sunt mici și înghesuite. Pe partea superioară a frunzelor afectate de mană apar pete clorotice, iar pe partea inferioară, apare un puf alb micelian. Sistemul radicular este slab dezvoltat și se usucă înainte de formarea semințelor. Apariția acestei boli este favorizată de temperaturile moderate, de 15-18° C, și de umiditatea ridicată.
Pentru a preveni apariția manei în cultura de floarea-soarelui, se recomandă cultivarea soiurilor și hibrizilor rezistenți, eliminarea plantelor atacate din cultură, respectarea rotației culturii la 4-5 ani, utilizarea semințelor provenite din culturi sănătoase, recoltarea în epoca optimă și efectuarea tratamentelor utilizând fungicide specifice.
Putregaiul alb
Putregaiul alb, având denumirea științifică de Sclerotinia sclerotiorum, este una dintre cele mai păgubitoare boli ale culturii de floarea-soarelui. Ciuperca aceasta atacă plantele în toate fazele de vegetație, iar atacul manifestat în faza de plantulă determină căderea și putrezirea plăntuțelor. În cazul atacului asupra plantelor mature, ciuperca se dezvoltă la baza tulpinii, unde se manifestă prin apariția unei pâsle albe miceliene. Țesuturile atacate de putregaiul alb se brunifică și putrezesc. Frunzele plantelor atacate se ofilesc, iar plantele cad pe sol. Pâsla albă miceliană poate apărea și pe calatidii. Printre achene se dezvoltă un mucegai albicios. În cazul semințelor, cele infectate cu putregai alb au coaja decolorată, crapă ușor și formează un miez de culoare brună, al cărui gust este neplăcut.
Pentru a preveni apariția putregaiului alb în cultura de floarea-soarelui, se recomandă respectarea rotației culturii la 4-6 ani, fertilizarea echilibrată, plantarea seminței sănătoase, distrugerea buruienilor din cultură, cultivarea hibrizilor rezistenți și aplicarea tratamentelor înainte și după înflorit.
Putregaiul cenușiu
Putregaiul cenușiu, având denumirea științifică de Botrytis cinerea, este o ciupercă, atacă calatidiile în verile bogate în precipitații. Această ciupercă determină putrezirea țesuturilor, care sunt acoperite de un mucegai cenușiu. Ciuperca ajunge pe achene, pe care le acoperă cu mucegai. În urma atacului putregaiului cenușiu, semințele se brunifică și devin seci, își pierd capacitatea germinativă și pot transmite infecția în anii următori.
Pentru a preveni apariția acestei boli, se recomandă respectarea rotației culturii la 4-6 ani, utilizarea seminței sănătoase, cultivarea hibrizilor rezistenți, fertilizarea echilibrată, distrugerea buruienilor și aplicarea tratamentelor înainte și după înflorit.
Pătarea brună
Pătarea brună, având denumirea științifică de Diaporthe helianthi, este o ciupercă și produce pagube însemnate în condiții de precipitații abundente și temperaturi ridicate. Pe frunzele și tulpinile afectate de această boală apar pete elipsoidale sau leziuni brune, mărginite de zone galbene. Petele pot evolua până acoperă întreaga frunză. În cazul unui atac puternic, întreaga plantă capătă un aspect carbonizat.
Pentru a preveni apariția acestei boli, este recomandat să se respecte rotația culturii la 4-6 ani, fertilizarea echilibrată, să fie distruse buruienile din cultură, să se cultive hibrizi rezistenți și să se efectueze tratamentele cu fungicide specifice.
Pătarea neagră
Pătarea neagră, având denumirea științifică de Phoma oleracea var helianthi, este o boală a cărei principală formă de atac se manifestă pe tulpini, la locul de prindere a frunzelor. Boala se manifestă prin apariția unor pete brun-negricioase, de dimensiuni variate, delimitate de țesuturile sănătoase. Odată cu evoluția bolii, petele crapă și distrug rezistența mecanică a plantelor. Această ciupercă iernează pe resturile vegetale de la suprafața solului.
Pentru a preveni apariția acestei boli, se recomandă utilizarea semințelor sănătoase, rotația corectă a culturii, cultivarea hibrizilor rezistenți și efectuarea tratamentelor cu fungicide specifice.
Rugina
Rugina, având denumirea științifică de Puccinia helianthi, este o boală care apare primăvara devreme. Primele simptome ale bolii se manifestă pe frunze, prin apariția unor pete circulare de culoare galbenă. Boala evoluează și la începutul verii, când petele devin brune, iar spre toamnă, aceste pete au culoarea neagră. Este o boală frecventă în cultura de floarea-soarelui și poate produce pierderi însemnate.
Pentru prevenirea acestei boli, este recomandată distrugerea buruienilor și a samulastrei, fertilizarea echilibrată, cultivarea hibrizilor rezistenți, respectarea rotației culturilor și efectuarea tratamentelor utilizând fungicide specifice.
Alternarioza
Alternarioza, având denumirea științifică de Alternaria helianthi, este o ciupercă al cărui atac determină slăbirea plantelor din cauza distrugerii parțiale a vaselor conducătoare. Atacă toate organele aeriene ale plantei. Pe frunzele afectate de alternarioză apar pete de diverse forme, de culoare brună și înconjurate de un halou de culoare deschisă. Pe tulpină, atacul se manifestă prin apariția unor pete lungi și subțiri. Țesuturile din dreptul petelor se necrozează. Calatidiile prezintă inițial pete de decolorare, care se cufundă în țesut și se brunifică.
Pentru a preveni apariția acestei boli, se recomandă densitatea optimă la semănat, cultivarea hibrizilor rezistenți, fertilizarea echilibrată și efectuarea tratamentelor cu fungicide specifice.
Septorioza
Septorioza, având denumirea științifică de Septoria helianthi, este o ciupercă întâlnită des în cultura de floarea-soarelui, dar nu produce pagube însemnate. În combinație cu alți agenți patogeni, septorioza poate deregla dezvoltarea plantelor. Pe frunzele afectate de atacul acestei boli apar pete de diverse forme, galben-verzui, iar în interiorul petelor se formează puncte negricioase, reprezentând fructificațiile ciupercii. țesuturile atacate de septorioză mor, iar frunzele se usucă.
Pentru a preveni apariția septoriozei, se recomandă utilizarea seminței sănătoase, densitatea optimă la semănat, respectarea rotației culturii la 4-6 ani, cultivarea hibrizilor rezistenți și efectuarea tratamentelor cu fungicide specifice.
Principalii dăunători ai culturii de floarea-soarelui
Alături de bolile care atacă floarea-soarelui, există și câțiva dăunători care pot ataca această plantă. Iată care sunt principalii dăunători din cultura de floarea-soarelui:
Molia florii-soarelui
Având denumirea științifică de Homoeosoma nebulella, molia florii-soarelui este un dăunător care dezvoltă două generații pe an și iernează ca larvă în sol. Deși insecta atacă mai multe plante din familia Asteraceae, pagubele cele mai însemnate pe care le produce sunt cele din cultura de floarea-soarelui. Larvele consumă polenul sau atacă organele florale, iar în rănile produse se instalează diverși agenți patogeni. Organele atacate de molia florii-soarelui sunt acoperite de fire de mătase și excremente.
Pentru a preveni și combate acest dăunător, se recomandă arătura adâncă înainte de înființarea culturii, cultivarea hibrizilor rezistenți, distrugerea buruienilor și efectuarea tratamentelor cu insecticide specifice.
Păduchele mic al prunului
Având denumirea științifică de Brachycaudus helichrysi, păduchele mic al prunului este o insectă care atacă în special pomii sâmburoși, dar poate produce pagube însemnate și în cultura de floarea-soarelui. Coloniile sale se instalează pe frunze sau pe inflorescențele nedesfăcute. Țesuturile atacate de această insectă se răsucesc și se îngălbenesc, iar plantele formează calatidii mici, cu semințe seci.
Pentru a preveni și combate acest dăunător, se recomandă semănatul timpuriu și efectuarea tratamentelor cu insecticide specifice.
Rățișoara porumbului
Având denumirea științifică de Tanymecus dilaticollis, rățișoara porumbului are o generație pe an și iernează ca adult în sol. Adulții apar la finalul lunii martie, când temperaturile depășesc 9° C. Este o specie polifagă, însă cele mai mari pagube produse de rățișoara porumbului sunt în cultura de porumb și cea de floarea-soarelui. Adulții rod frunzele încă din faza de răsărire. Insecta nu mai reprezintă un pericol odată ce planta a format 3-4 frunze adevărate.
Pentru a preveni și combate această insectă, se recomandă arătura adâncă înainte de înființarea culturii, semănatul timpuriu, tratamentul semințelor înainte de semănat și tratamentele aplicate în vegetație folosind insecticide specifice.
Viermii sârmă
Având denumirea științifică de Agriotes sp., viermii sârmă sunt larvele gândacilor pocnitori. Sunt insecte care iernează în sol ca larve de diferite vârste și dezvoltă o generație la 4-5 ani. Sunt foarte periculoși din cauză că atacul lor nu poate fi identificat rapid. Viermii sârmă consumă sistemul radicular, astfel că planta se ofilește și moare.
Pentru a preveni și combate viermii sârmă, se recomandă arătura adâncă de toamnă, cultivarea în rotație a unor specii mai puțin atacate (cum sunt mazărea, fasolea, soia sau muștarul), tratamentul semințelor înainte de semănat, aplicarea îngrășămintelor minerale care au acțiune nocivă asupra acestor insecte și efectuarea tratamentelor utilizând insecticide specifice.
Gândacul pământiu
Având denumirea științifică de Opatrum sabulosum, gândacul pământiu iernează ca adult în stratul superficial al solului. Atacul seamănă cu acela al rățișoarei porumbului. Atacuri mari se produc, în general, la culturile semănate timpuriu. În condiții de secetă, pagubele pot ajunge până la 60%.
Pentru a preveni și combate acest dăunător, se recomandă arătura adâncă de toamnă, cultivarea în rotație a unor specii mai puțin atacate (cum sunt mazărea, fasolea, soia și muștarul), tratamentul semințelor înainte de semănat și efectuarea tratamentelor cu insecticide specifice.
Concluzie
Există o varietate de boli și dăunători care pot afecta cultura de floarea-soarelui. Este important să știi care sunt acestea, cum se recunoaște atacul lor și care sunt principalele metode de prevenire și combatere, astfel încât să poți proteja cât mai bine cultura ta de la a suferi pagube însemnate.