Ce este sparanghelul?
Sparanghelul este o legumă gustoasă șu cu numeroase beneficii pentru sănătate. Cu toate astea, sunt puțini fermieri români care iau în considerare cultura de sparanghel pentru terenurile lor. Asta se datorează lipsei de informații despre cultivarea și întreținerea sparanghelului, precum și temerii că această plantă nu se va adapta condițiilor climatice din țara noastră.
Sparanghelul este o legumă perenă care poate trăi până la 20 de ani. Se poate cultiva ca sparanghel alb sau sparanghel verde. De la această plantă se recoltează și se consumă lăstarii cruzi pe o perioadă de 12-25 de ani. În România, cultura de sparanghel a fost introdusă în perioada dintre cele două războaie mondiale și s-a dezvoltat în special în jurul orașelor mari, precum București, Cluj-Napoca, Arad, Timișoara și Craiova. Totuși, în prezent, cultura de sparanghel este aproape inexistentă în țara noastră.
Cultivarea sparanghelului – tot ce trebuie să știi despre cultura de sparanghel
Pentru a dezvolta o cultură de sparanghel, este esențial să cunoști toate detaliile despre cultivarea acestei plante. În continuare, îți oferim toate informațiile de care ai nevoie pentru a cultiva sparanghel pe terenul tău, fie că îți dorești să cultivi această plantă pentru uz personal sau în scop de profit.
Factori ecologici care influențează cultura de sparanghel
Cultura de sparanghel este influențată de anumiți factori, cum sunt temperatura, solul, apa și lumina.
Temperatura
În ceea ce privește temperatura, este bine de știut că planta de sparanghel rezistă peste iarnă la temperaturile joase, prin organele subterane rizomi și prin rădăcină. Partea subterană este afectată de îngheț la temperaturi sub -5° C. Pe perioada iernii, planta poate fi protejată de îngheț prin mușuroire (bilonare). Creșterile tinere sunt afectate de ger la temperaturi mai mici de -1° C. Temperaturile optime de creștere și dezvoltare a sparanghelului sunt cele situate în intervalul 15-30° C.
Sparanghelul este o specie cu toleranță moderată la secetă. Excesul de umiditate în sol duce la apariția bolilor de sol și la putrezirea părții subterane a sparanghelului.
Solul
Sparanghelul este o plantă care preferă solurile fertile, bine drenate, care îi oferă condiții optime de creștere și dezvoltare. De asemenea, vegetează bine pe solurile mijlocii, cum sunt solurile lutoase, luto-argiloase și luto-nisipoase. Po solurile grele, argiloase, este recomandat să se cultive soiuri de sparanghel verde. Este recomandat ca solurile cu pânză de apă freatică la suprafață să fie evitate pentru cultura de sparanghel.
Sparanghelul preferă solurile cu un pH între 6.5 și 7.5.
Apa
Planta de sparanghel nu suportă umezeala. Cultura de sparanghel se udă moderat, doar atunci când este necesar.
Lumina
Sparanghelul are pretenții ridicate în ceea ce privește lumina. Planta vegetează în locuri însorite. Lăstarii comestibili de la soiurile albe de sparanghel se obțin prin etiolare – lipsa luminii – procedeu care se realizează printr-o bilonare efectuată primăvara. De asemenea, se poate realiza mulcire cu folie neagră sau alb-negru.
Obținerea materialului săditor pentru cultura de sparanghel
Există două metode de cultivare a sparanghelului: prin semințe și prin coroane (rădăcini).
Cultivarea sparanghelului prin semințe
Cultivarea sparanghelului prin semințe este un proces care durează mai mult. În plus, nu asigură garanția unei culturi uniforme. Prin această metodă se obțin puieți care se pot transplanta pentru a înființa o nouă cultură. Pentru aceasta, terenul se pregătește din toamnă prin arătură adâncă. Primăvara se discuiește și nivelează terenul.
Însămânțarea se face în luna aprilie, atunci când temperatura solului depășește 15° C. Semințele se seamănă pe șanțuri adânci de 3-4 cm, la o distanță de 30 cm, cu 5-7 cm între semințele de pe rând. După semănat, se udă moderat. Plantele răsar în 20-25 de zile.
Cultivarea sparanghelului prin coroane (rădăcini)
Cultivarea sparanghelului prin coroane se realizează primăvara devreme. Planta se împarte în 3-4 lăstari cu rădăcini independente, care se vor tăia la nivelul rădăcinii.
Sparanghelul verde se cultivă pe teren drept. Pentru cultivarea sparanghelului alb, se va face bilonare, pentru a împiedica pătrunderea luminii la lăstari. Astfel, aceștia rămân albi până când ajung la suprafața solului și sunt recoltați.
Producerea puieților de sparanghel
Producerea puieților se face, în general, în pepiniere specializate. Se realizează de către case producătoare, cu tradiție în selecția și înmulțirea sparanghelului. Reușita plantațiilor depinde, în mare măsură, de calitatea puieților. Sortarea materialului are loc pentru a îndepărta plantele bolnave și, pe cât se poate, și a plantelor femele, deoarece acestea sunt considerate a fi mai puțin productive.
Pentru a produce puieți se utilizează o sămânță corespunzătoare standardelor. Aceasta trebuie să aibă facultatea germinativă de minimum 70% și să nu fie mai veche de 3 ani. Pentru a asigura o bună germinație a semințelor, temperatura solului trebuie să fie de minimum 10° C, temperatura optimă fiind 20-30 ° C și maximum 32° C.
Înființarea plantației de sparanghel
Pentru a obține o plantație de lungă durată, se recomandă efectuarea fertilizării de bază. Pentru aceasta se administrează gunoi de grajd bine descompus – 60-80 de tone la hectar, superfosfat – 400 kg la hectar, sulfat de potasiu descompus – 200 kg la hectar. Pe solurile acide se administrează, pe lângă cele menționate anterior, și 300 kg de amendamente cu calciu la hectar. Pregătirea terenului presupune desfundarea, la adâncimea de 35-40 cm, ocazie cu care se încorporează și îngrășămintele administrate anterior.
Pregătirea de primăvara timpuriu presupune lucrarea cu combinatorul și grăparea, pentru afânare și pentru a distruge buruienile. Deschiderea șanțurilor pentru plantare se face la un interval de 1,4-1,5 metri unul de altul, în funcție de cerințele mașinilor care vor fi utilizate în continuare. Dacă este posibil, orientarea șanțurilor se face pe direcția nord-sud. Șanțurile vor avea o adâncime de 35 cm, lățime de 35-40 cm și lungime în funcție de terenul pe care se va realiza cultura de sparanghel.
Dintre lucrările necesare pentru înființarea plantației de sparanghel face parte și pregătirea șanțurilor de plantare. Pentru acest pas, se realizează mobilizarea solului pe fundul șanțului, cu cazmaua, la o adâncime de 10-15 cm. Se distribuie gunoiul de grajd bine descompus, în strat de 10 cm grosime. Urmează crearea, pe fundul șanțurilor, a unor biloane de 7-8 cm înălțime, pentru plantare. Apoi se realizează pichetarea locurilor pentru plantare, longitudinal, pe mijlocul șanțului, la un interval de 40-50 cm, prin înfigerea unor picheți de lemn.
La o distanță de 1,4-1,5 metri între rânduri și 40-50 cm între plante pe rând se asigură o desime de 17,5-18 mii de plante la hectar. Numărul de plante la hectar influențează producția care se va obține.
Prin fasonarea puieților la plantare se înțelege înlăturarea, prin tăiere, a rădăcinilor răsucite și subțiri, scurtarea rădăcinilor prea lungi. Înainte de plantare, puieții se tratează împotriva rizoctoniozei cu hipoclorit de sodiu sau potasiu, timp de 10-15 minute. Apoi urmează tratamentul împotriva fuzariozei, prin îmbăierea puieților într-o soluție recomandată de către specialiștii fitosanitari.
Iată ce operații se urmează pentru plantarea puieților:
- puieții se așază în dreptul picheților de pe șanț, în direcția rândului, cu rădăcinile cât mai răsfirate
- rădăcinile se acoperă cu un strat de pământ, de 6 cm grosime
- stratul acoperitor se presează cu mâna, pentru a asigura un contact cât mai bun al rădăcinilor cu solul
- puieții plantați se udă cu aproximativ 2-5 litri de apă, în funcție de umiditatea solului
Lucrări de îngrijire a plantației de sparanghel
Cultura de sparanghel necesită anumite lucrări de îngrijire, care au loc de la înființarea culturii și până la intrarea în producție, care are loc în anul al treilea. Iată care sunt aceste lucrări necesare:
Anul I:
- completarea golurilor
- udatul, care se realizează rar și doar în caz de secetă extremă
- plivitul
- cosirea tulpinilor în toamnă
- acoperirea rândurilor plantate cu gunoi păios sau cu frunze
- acoperirea treptată a șanțurilor cu pământ, astfel ca, până în toamna primului an, șanțul să rămână necompletat doar pe o adâncime de 10 cm
Anul al II-lea:
- se realizează aceleași lucrări ca în Anul I
- completarea șanțurilor până la nivelul suprafeței terenului
Anul al III-lea:
- se realizează aceleași lucrări ca în anii I și II
- primăvara se fertilizează, prin încorporarea o dată cu prima prăsilă, a 20 de tone de gunoi de grajd bine descompus
- confecționarea biloanelor pe direcția rândurilor de plante, cu înălțimea de aproximativ 35 cm, pentru a asigura condiții pentru înălbirea lăstarilor care vor crește. Pentru sparanghelul verde nu se realizează biloane pentru îngălbenire, ci doar pentru susținerea plantelor, astfel că, în cazul acestor soiuri, aceste biloane se realizează la o înălțime de 10-15 cm.
- Pentru devansarea producției pot fi aplicate diverse metode, precum: mulcirea biloanelor, primăvara timpuriu, în cursul lunii martie, cu folie de P.E. neagră, de 30-50 microni grosime sau alte folii; confecționarea de tuneluri din folie de mase plastice, cu aportul căldurii solare; cultivarea în bacuri în incinte climatizate, asemănătoare sistemului de forțare a andivelor; cultivarea în solarii încălzite, în sistem foarte intensiv.
Recoltarea sparanghelului
Sparanghelul se recoltează în perioada 15 mai – 15 iunie, atunci când iese la suprafața biloanelor. Planta se taie la 20-22 cm. Se face o gropiță lângă lăstar și se taie la lungimea potrivită cu ajutorul unei unelte speciale.
Recoltarea sparanghelului verde este mult mai ușoară. Singurul detaliu la care trebuie să ai grijă în cazul acestui tip de sparanghel este să nu lași solzii care acoperă lăstarii să se desfacă.
Sparanghelul este o plantă cu grad ridicat de perisabilitate. Odată recoltat, rămâne proaspăt 3-4 zile, dacă este ținut la temperaturi de 2-5° C.
La culturile de sparanghel din câmp deschis, recoltarea începe din al doilea an de la înființarea plantației și se realizează în fiecare an după.
În anul trei, perioada de recoltare este de 20 de zile. În anii următori, această perioadă poate ajunge până la 40 de zile.
Boli și dăunători care pot afecta cultura de sparanghel
La fel ca în cazul altor culturi, și cea de sparanghel poate fi afectată de anumite boli și dăunători. Iată care sunt aceștia:
Rugina. Este o boală care apare pe toate părțile aeriene ale plantei. Primele simptome apar primăvara timpuriu, în lunile aprilie-mai, de obicei, și sunt vizibile pe lăstarii tineri și pe tulpini, sub forma unor pete puțin proeminente, galbene-portocalii, ovale, dispuse izolat sau în grupuri – picnidiile și edidiile ciupercii. În preajma înfloririi, la aproximativ 2-3 săptămâni de la apariția simptomelor, se formează numeroase pustule oval-alungite, prăfoase, brun-roșcate, constituite din uredosporii ciupercii. Dacă au condiții favorabile, numărul acestora este atât de mare, încât confluează și formează tulpini, pustule lungi, de 1-2 cm. Spre finalul verii apar numeroase pustule negricioase, dispuse în șiruri, alcătuite din teleutosporii ciupercii. La început, aceste pustule sunt acoperite de epidermă, care se sfâșie mai târziu. Atacurile intense provoacă îngălbenirea, ofilirea și uscarea prematură a plantelor. Rugina se poate combate cu Fungicidul Teldor.
Gândacul albastru. Acesta este cel mai important dăunător al culturii de sparanghel. Larva gândacului se hrănește cu sparanghel. Singurul inamic al gândacului albastru este viespea sparanghelului, care este, însă, distrusă chiar de insecticidele care apără sparanghelul.
Viespea se dezvoltă în interiorul sparanghelului. Inițial se hrănește cu ouăle gândacului albastru, iar apoi își depune propriile ouă în larvele gândacului albastru al sparanghelului. Larva viespii se dezvoltă în larva gândacului câteva săptămâni. Viespea sparanghelului decimează populația de gândaci, prin distrugerea larvelor și a ouălor gândacului albastru.
Dezvoltarea unei noi generații de gândaci se poate împiedica prin tăierea tulpinilor, la sfârșitul berii și începutul toamnei, cu o foarfecă lungă sau un hârleț ascuțit. Resturile tăiate se ard. De asemenea, gândacul albastru poate fi combătut cu diverse substanțe insecticide, cum ar fi: Actara 25WG, Decis Mega EW, Pyrinex Quick și Faster 10 CE.
Beneficiile sparanghelului
Lăstarii de sparanghel au numeroase beneficii pentru sănătate. Tocmai din acest motiv, sparanghelul este recomandat în alimentație. În antichitate, sparanghelul era utilizat pentru efectele sale afrodiziace, însă, cu timpul, s-au descoperit numeroase alte beneficii ale acestei plante.
Sparanghelul este bogat în vitamina K, acid folic, vitamina C, beta-caroten, vitamina E, zinc și seleniu.
Din punct de vedere caloric, sparanghelul este un aliat de nădejde în curele de slăbire. Asta deoarece o porție alcătuită din 5 lăstari de sparanghel nu depășește 20 de calorii.
Iată care sunt și beneficiile sparanghelului pentru sănătate:
- Benefic pentru sănătatea inimii, deoarece este bogat în vitamina K. Astfel, previne formarea cheagurilor de sânge. Conținutul său ridicat de vitamina B ajută la reglarea hemocisteinei. Întrucât conține mai mult de 1 gram de fibre solubile la o porție de o cană, scade riscul de infarct.
- Reglează nivelul de zahăr din sânge.
- Scade riscul de diabet de tip 2, întrucât are proprietăți antiinflamatoare.
- Previne apariția pietrelor la rinichi, deoarece funcționează precum un diuretic natural. Astfel, ajută organismul să elimine sarea în exces și fluidele.
- Îmbunătățește digestia, datorită conținutului său ridicat de fibre și proteine.
- Este benefic pentru femeile însărcinate, datorită conținutului său ridicat de acid folic.
- Este benefic în lupta cu cancerul, fiind o sursă bogată de glutation.
Concluzie
Sparanghelul este o plantă cu numeroase beneficii pentru sănătate, astfel că este recomandat în alimentație. Deși în România cultura de sparanghel este rar întâlnită, tot mai mulți agricultori au început să își îndrepte atenția spre cultivarea acestei plante. Odată ce cunoști cerințele acestei plante în materie de temperatură, sol, lumină și apă, este ușor să înființezi propria ta cultură de sparanghel, fie ea pentru uz personal sau pentru comercializare.