Grâul este cea mai cultivată plantă din lume și reprezintă un element de bază în alimentația a numeroase popoare, printre care se numără și românii. Țara noastră este una dintre cele mai importante țări europene producătoare de grâu. Întrucât cultura de grâu este deosebit de importantă, este esențial să cunoști bolile și dăunătorii grâului, pentru a putea lua măsurile necesare din timp, astfel încât producția să nu fie compromisă.
Cum recunoști dăunătorii grâului
Există numeroase boli și dăunători ai grâului. Fiecare boală și dăunător prezintă anumite simptome atunci când atacă, astfel că este esențial să cunoști simptomele și semnele date de bolile și dăunătorii grâului, pentru a putea determina care este cauza atacului și a lua măsurile necesare pentru eliminarea bolilor și dăunătorilor din cultura de grâu. În continuare, îți prezentăm bolile și dăunătorii grâului, astfel încât să le poți recunoaște ușor.
Bolile grâului: combatere și prevenire
În principiu, bolile grâului se împart în două categorii mari: micoze și viroze. Iată care sunt principalele boli din fiecare dintre aceste două categorii.
Micoze
Făinarea
Făinarea este o boală care apare primăvara, sub forma unor pete albe, pâsloase, apărute pe frunzele bazale și pe tulpini. Aceste pete devin ulterior prăfoase, iar pe ele apar formațiuni circulare care reprezintă fructificațiile ciupercii. Atacul se poate extinde rapid și poate ajunge să afecteze și spicele. Țesuturile afectate de boală se îngălbenesc și se usucă, frunzele se usucă prematur, spicele nu se dezvoltă normal, iar planta produce boabe șiștave. Ciuperca iernează pe resturile vegetale de la suprafața solului, iar datorită vremii umede din toamnă pot apărea infecții de toamnă. Apariția făinării este favorizată de fertilizarea excesivă cu azot, monocultură sau de densitatea mare la semănat.
Ca măsuri de prevenire și combatere se recomandă îngroparea resturilor vegetale prin arătură, distrugerea buruienilor, fertilizarea echilibrată, cultivarea soiurilor de grâu rezistente și aplicarea a 1-2 tratamente în fenofaza de împăiat sau înspicat, utilizând fungicide specifice.
Înnegrirea și îngenuncherea bazei tulpinii
Atacul se manifestă în vetre, iar în urma atacului, plantele capătă o culoare gălbuie. Dacă aceste plante sunt smulse din sol, se poate observa că sistemul radicular este distrus. Baza tulpinii plantelor atacate este acoperită de un miceliu brun, țesuturile se necrozează, iar tulpina se îndoaie și se rupe. În urma atacului, plantele se usucă, spicele se decolorează și se albesc și nu mai formează boabe.
Ca metode de prevenire și combatere se recomandă ca în urma manifestării acestei boli, pe solul respectiv să nu se cultive grâu sau alte cereale păioase timp de minimum trei ani. De asemenea, se recomandă distrugerea buruienilor, arătura corespunzătoare, evitarea semănării grâului pe terenuri umede, respectarea densității optime și fertilizarea echilibrată.
Înnegrirea cerealelor
Înnegrirea cerealelor este o boală care atacă toate organele aeriene ale plantei, însă atacul este mai pronunțat pe spice. În urma atacului, pe semințe și pe elementele spicului apar grupări de miceliu, de culoare neagră. Boabele atacate sunt șiștave și făina obținută din ele este de calitate slabă.
Ca prevenire și combatere, se recomandă ca pe solul pe care se manifestă boala să nu se planteze grâu sau alte cereale decât după minimum trei ani. În plus, se recomandă distrugerea buruienilor, arătura corespunzătoare, evitarea semănării grâului pe terenurile umede, respectarea densității optime și fertilizarea echilibrată.
Pătarea în ochi a bazei tulpinii
Este o boală care produce pagube însemnate în zonele umede și cu temperaturi moderate. Boala își face apariția în vetre și se poate instala din toamnă. Ciuperca atacă baza tulpinii, iar simptomele atacului sunt apariția unor pete eliptice, albicioase sau galbene, mărginite de un halou de culoare brună. Fructificațiile ciupercii se dezvoltă în centrul petelor, sub forma unui punct de culoare neagră. În interiorul paiului se dezvoltă o pâslă cenușie, care reprezintă miceliul ciupercii. În urma atacului, plantele se rup de la nivelul petelor, iar dacă supraviețuiesc atacului, formează spice sterile.
Ca măsuri de prevenire și combatere, se recomandă respectarea unei rotații de cinci ani, evitarea semănării grâului pe soluri acide, evitarea fertilizării excesive cu azot, efectuarea unei arături corespunzătoare, iar în caz de atac grav, cu peste 25% din plante afectate, se recomandă efectuarea tratamentelor cu fungicide specifice.
Pătarea și sfâșierea frunzelor
Boala se manifestă prin apariția pe frunzele de la baza plantei a unor pete de culoare brună, mărginite de un halou de culoare brun-cenușie. Odată cu evoluția bolii, în centrul petelor apar fructificațiile ciupercii, de culoare brun-negricioasă. Petele se unesc și ocupă suprafețe mari ale frunzei. Țesuturile atacate se rup și frunza se sfâșie, iar plantele atacate formează boabe șiștave.
Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă respectarea densității optime, distrugerea buruienilor, rotația corectă a culturilor, fertilizarea echilibrată și efectuarea tratamentelor cu fungicide specifice.
Rugina galbenă
Ciuperca aceasta atacă toate organele aeriene ale plantei. Pe organele atacate sunt formate pustule dreptunghiulare, portocalii, dispuse pe șiruri paralele. Infecția pornește de la frunzele bazale. În caz de atac grav, pot fi atacate și spicele. Ca urmare a atacului, frunzele se usucă prematur, este încetinită creșterea spicelor și boabele devin șiștave.
Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă cultivarea soiurilor de grâu rezistente, semănatul în epoca optimă, fertilizarea echilibrată și utilizarea produselor specifice.
Rugina brună a grâului
Rugina brună a grâului este o boală care apare primăvara devreme. Se manifestă prin formarea unor formațiuni ovale, eliptice sau circulare, de culoare ruginie, cunoscute sub denumirea de uredopustule. Mai târziu, pe partea inferioară apar teleutopustule ovale, de culoare neagră, acoperite de epiderma frunzei. După ce epiderma se rupe, formațiunile devin prăfoase, frunzele se îngălbenesc și se usucă.
Pentru prevenire și combatere, se recomandă cultivarea soiurilor rezistente de grâu, semănarea în epoca optimă, fertilizarea echilibrată și efectuarea tratamentelor cu fungicide specifice.
Rugina neagră a grâului
Rugina neagră a grâului se manifestă prin apariția unor formațiuni denumite pustule pe toate organele aeriene ale grâului, dar în special pe tulpină. Din această cauză, boala mai este cunoscută și sub denumirea de rugina paiului. Spre deosebire de rugina galbenă și de rugina brună a grâului, rugina neagră începe să atace planta din partea superioară înspre cea inferioară.
Ca măsuri de prevenire și combatere, se recomandă cultivarea soiurilor rezistente de grâu, semănatul în epoca optimă, fertilizarea echilibrată și utilizarea produselor specifice.
Septorioza
Septorioza se manifestă în special pe frunze, primele simptome apărând pe vârfurile frunzelor, sub forma unor pete gălbui, care devin cenușii în timp. Odată cu evoluția bolii, în mijlocul petelor apar formațiuni punctiforme negricioase, care reprezintă fructificațiile ciupercii. În urma atacului, frunzele se usucă prematur, iar plantele nu se mai dezvoltă normal. În timpul vegetației, boala se transmite prin spori, iar în timpul iernii, ciuperca iernează pe resturile vegetale afectate. Apariția septoriozei este favorizată de fertilizarea excesivă cu azot, monocultură sau de densitatea mare la semănat.
Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă îngroparea resturilor vegetale prin arătură, distrugerea buruienilor, rotația corectă a culturilor, asigurarea unei densități optime și efectuarea tratamentelor cu fungicide specifice.
Fuzarioza
Fuzarioza apare în anii cu veri calde și secetoase. Se manifestă încă din faza de plantulă, când pe tulpinițele plantelor apar pete brune. Odată atacate de fuzarioză, tulpinițele putrezesc. Atunci când ciuperca atacă în faza de înfrățire, plantele prezintă brunificări și la baza tulpinilor. Plantele atacate rămân mici și formează spice slab dezvoltate, de culoare brună. Cel mai grav atac se manifestă în faza de înspicare, moment în care apare albirea și înroșirea spicelor, iar la baza spiculețelor albite se dezvoltă un mucegai roz sau pernițe portocalii, care reprezintă fructificațiile ciupercii. În urma atacului, boabele sunt șiștave și își pierd facultatea germinativă. În timpul vegetației, boala se transmite prin sporii și miceliul ciupercii, iar de la an la an, se transmite prin semințele infectate.
Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă fertilizarea echilibrată, evitarea monoculturii sau rotației grâu-porumb, cultivarea soiurilor rezistente de grâu, tratamentul seminței înainte de semănat și aplicarea tratamentelor în faza de burduf, utilizând fungicide specifice.
Tăciunele zburător
Boala tăciunele zburător este frecventă în culturile de grâu și poate produce pagube însemnate. Plantele atacate rămân mai mici, iar frunza care acoperă spicul este decolorată. Plantele atacate de boală formează spice înaintea plantelor sănătoase. În urma atacului, elementele spicului sunt distruse și transformate într-o masă prăfoasă de spori, de culoare neagră. În prima fază, organele spicului sunt acoperite cu o membrană argintie, ulterior aceasta se rupe, iar sporii sunt lăsați liberi și purtați de vânt, iar din spic mai rămâne doar axul central.
Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă tratarea seminței înainte de semănat.
Malura comună
Atunci când malura comună atacă plantele în primele faze de vegetație, acestea stagnează în creștere, prezintă înfrățire slabă și o colorație verde-albăstrie, iar spicele au aspect dezordonat, lăsând semințele expuse. Boabele atacate sunt mai bombate, iar conținutul lor este înlocuit de o masă de spori de culoare neagră și cu miros de pește alterat. În timpul recoltării, boabele atacate se sparg, iar sporii sunt eliberați. O parte din acești spori rămân pe sol și produc noi infecții, iar o parte aderă pe semințele sănătoase.
Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă arătura adâncă de vară, semănatul în epoca optimă, rotația corectă a culturilor, curățarea combinelor la trecerea de la o solă la alta, precum și tratarea semințelor înainte de semănat.
Malura pitică
Malura pitică este mai rar întâlnită în țara noastră decât malura comună, însă atacul este asemănător. În cazul bolii malura pitică, plantele atacate prezintă o piticire severă. Atacul bolii se manifestă în vetre de formă eliptică sau circulară. În urma atacului, plantele nu pot fi recoltate și boabele cad pe sol. Sporii ciupercii rămân viabili 4-5 ani.
Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă arătura adâncă de vară, semănatul în epoca optimă și la adâncimea optimă, rotația corectă a culturilor, precum și aplicarea tratamentelor cu produse specifice.
Viroze
Mozaicul dungat al grâului
Primele simptome ale bolii apar la câteva săptămâni de la răsărire, sub forma unor dungi de culoare verde-deschis sau gălbui, pe frunze, paralele cu nervurile. Simptomele acestei boli sunt mascate în toamnă, când temperaturile scad, și reapar primăvara. Atunci când atacul este puternic, frunzele bazale devin galbene, în timp ce frunzele din vârf capătă un aspect mozaicat. Plantele infectate stagnează din creștere, iar spicele sunt slab dezvoltate.
Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă distrugerea buruienilor din cultură, efectuarea lucrărilor agrotehnice specifice, semănatul în epoca optimă, cultivarea soiurilor rezistente și aplicarea insecticidelor pentru combaterea acarienilor.
Piticirea galbenă a orzului
Piticirea galbenă a orzului este o viroză care atacă agresiv grâul. Plantele atacate capătă o culoare mai închisă, după care se îngălbenesc. Această boală atacă plantele și în faza de plantulă și produce o piticire severă, însoțită de lipsa înspicării. Atunci când atacă plantele în faza de înfrățire, plantele atacate se înfrățesc mai puțin, iar vârfurile și nervurile frunzelor se îngălbenesc. Plantele atacate formează spice, însă au un număr mare de spiculețe sterile. Virusul se transmite prin afide.
Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă distrugerea buruienilor din cultură, efectuarea lucrărilor specifice ale solului, semănatul în epoca optimă, cultivarea soiurilor rezistente și aplicarea insecticidelor pentru a combate vectorul.
Dăunătorii principali: metode de combatere
Odată ce ai descoperit care sunt principalele boli care pot afecta cultura de grâu, este momentul să afli și care sunt dăunătorii grâului, pentru a le putea recunoaște din timp atacul și a-i combate în mod eficient.
Tripsul grâului
Tripsul grâului dezvoltă o generație pe an. Iernează în stadiul de larvă pe resturile vegetale de pe suprafața solului. Atât adulții, cât și larvele înțeapă și sug seva din organele florale, rahis și boabe. Ca urmare a atacului, florile avortează, iar spicele devin albicioase și sterile. Atunci când atacul are loc asupra boabelor în faza de lapte, acestea devin șiștave.
Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă semănatul în perioada optimă, rotația corectă a culturilor, efectuarea arăturii de toamnă și aplicarea tratamentelor când se observă mai mult de opt adulți de tripsul grâului pe o plantă.
Nematodul grâului
Nematodul grâului dezvoltă o generație pe an. Iernează în stadiul de larvă în boabele infestate. Atunci când intră în contact cu umezeala, larvele ies și se răspândesc, în căutarea plantelor tinere de grâu. Plantele atacate sunt de talie mică, au înfrățire puternică și baza tulpinii lor se îngroașă. Frunzele plantelor atacate au o culoare verde închis, se răsucesc și se ondulează. Ca urmare a atacului, boabele se transformă în gale rotunjite și au o culoare brun-negricioasă.
Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă revenirea cerealelor păioase pe același teren după 3-4 ani, cultivarea soiurilor de grâu rezistente, utilizarea de sămânță certificată și condiționată și aplicarea îngrășămintelor sub brază, pentru creșterea rezistenței plantelor.
Viespea grâului
Viespea grâului dezvoltă o generație pe an. Iernează în stadiul de larvă pe resturile vegetale de pe sol. Adulții apar în mai-iunie și depun ponta în zona internodului de sub spic. După eclozare, larva roade conținutul paiului. Ca urmare a atacului, spicele nu se mai dezvoltă și se îngălbenesc. Paiul se rupe și spicele cad în urma precipitațiilor și vântului.
Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă arătura adâncă, rotația corectă a culturilor și aplicarea tratamentelor cu insecticide specifice.
Cicorița grâului
Acest dăunător dezvoltă 2-3 generații pe an. Iernează în stadiul de adult și, în unele cazuri, sub formă de ou. Înțeapă frunzele și se hrănește cu seva. Ca urmare a atacului, țesuturile se decolorează și se albesc, iar în caz de atac sever, se îngălbenesc și se usucă.
Pentru prevenire și combatere, se recomandă distrugerea samulastrei, distrugerea buruienilor, semănatul în epoca optimă și aplicarea de tratamente cu insecticide specifice.
Gândacul ghebos
Gândacul ghebos dezvoltă o generație pe an. Iernează în stadiul de larvă în sol și își reia activitatea imediat după topirea zăpezii. Adulții se hrănesc cu florile și boabele în diferite faze de coacere, iar larvele se hrănesc doar cu părțile aeriene ale plantei, neatacând rădăcinile lor. Acestea atacă frunzele, le trag în interiorul galeriilor din sol și le sfâșie. În urma atacului, plantele sunt distruse în întregime, atacul se manifestă în vetre.
Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă aplicarea tratamentelor cu insecticide specifice.
Gândacul bălos
Gândacul bălos dezvoltă o generație pe an. Iernează în stadiul de adult în frunzișul ierburilor de pe marginea drumului, liziere, păduri, etc. De obicei, adulții apar în a doua decadă a lunii aprilie, depun ponta pe partea superioară a frunzelor, în apropiere de bază, paralel cu nervura principală. Adulții rod frunzele, perforează ambele epiderme și parenchimul. Larvele consumă epiderma superioară și parenchimul și lasă epiderma inferioară intactă. Dacă atacul este puternic, întregul foliaj capătă aspectul unor membrane transparente. Atacul acestui dăunător se manifestă în vetre, care se observă de la distanță.
Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă efectuarea tratamentelor atunci când pe un metru pătrat se găsesc 10 adulți sau 250 de larve.
Păduchele verde al cerealelor
Păduchele verde al cerealelor dezvoltă 15-20 de generații pe an. Iernează ca ou pe grâu sau pe speciile spontane. Adulții și larvele acestui dăunător colonizează frunzele și tulpinile, din țesuturile cărora sug seva. Frunzele atacate au pete de culoare roșie, se răsucesc și se usucă. În urma atacului puternic din toamnă, plantele se usucă, iar atacul puternic din perioada formării boabelor determină scăderea producției.
Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă semănatul în epoca optimă, distrugerea buruienilor și aplicarea tratamentelor când pe o plantă există mai mult de zece dăunători.
Ploșnița cerealelor
Ploșnița cerealelor dezvoltă o generație pe an. Iernează în stadiul de adult în frunzarul pădurilor sau în alte locuri adăpostite de intemperii. Adulții acestui dăunător apar primăvara, atunci când temperaturile depășesc 9° C. În urma copulației, adulții depun ponta pe organele aeriene ale plantei. Atât adulții, cât și larvele se hrănesc cu sucul celular al frunzelor, tulpinilor, spicelor și boabelor de grâu. Când atacă spicul, partea de deasupra înțepăturii se albește și nu mai formează boabe. Atunci când atacul are loc asupra boabelor în faza de lapte-ceară, boabele se zbârcesc.
Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă aplicarea tratamentelor cu insecticide specifice.
Ploșnița vărgată a cerealelor
Ploșnița vărgată a cerealelor dezvoltă o generație pe an. Iernează în stadiul de adult în frunzarul pădurilor sau în alte zone adăpostite de intemperii. Adulții săi apar primăvara și depun ponta pe organele aeriene ale plantei. Atât adulții, cât și larvele se hrănesc cu sucul celular al frunzelor, tulpinilor, spicelor și boabelor. Dacă spicul este atacat de acest dăunător, partea de deasupra înțepăturii se albește și nu mai formează boabe. În cazul boabelor atacate în faza de lapte-ceară, acestea se albesc.
Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă aplicarea tratamentelor cu insecticide specifice.
Cărăbușeii cerealelor
Cărăbușeii cerealelor dezvoltă o generație la doi ani. Iernează în stadiul de larvă. Adulții acestor specii de dăunători se hrănesc cu ovarele florilor și cu boabele aflate în faza de lapte sau pârgă. În urma atacului, boabele sunt distruse parțial sau total. Larvele acestor dăunători nu sunt dăunătoare.
Ca metode de prevenire și combatere se recomandă efectuarea arăturii după recoltarea culturii, rotația corectă a culturilor, iar aceasta să includă o specie prășitoare și aplicarea tratamentelor atunci când pe un metru pătrat se găsesc mai mult de cinci adulți ai acestor dăunători.
Viermele roșu al paiului
Acest dăunător dezvoltă o generație pe an. Iernează în stadiul de larvă în sol. Larvele urcă la suprafața solului și se împupează la finalul lunii aprilie – începutul lunii mai. După 4-5 zile apar adulții, care depun ponta pe limbul frunzelor superioare. Ouăle și larvele sunt sensibile la uscăciune. După eclozare, larvele pătrund sub teaca frunzelor și se fixează acolo. În urma atacului, plantele au teaca frunzelor umflată la locul de fixare al larvelor, se pot observa umflături alungite cu mijlocul puternic adâncit, unde se hrănesc larvele. În zonele atacate, paiul are vasele conducătoare distruse, iar din această cauză, creșterea și înspicarea sunt înfrânate, are loc coacerea prematură și reducerea numărului de boabe în spic.
Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă efectuarea tratamentelor cu insecticide specifice atunci când pe o plantă se găsesc mai mult de 5-6 larve ale acestui dăunător.
Tratamente eficiente pentru dăunătorii grâului
Așa cum ai văzut, există numeroase boli și dăunători care pot compromite parțial sau chiar total cultura de grâu. Pentru a scădea riscurile, este recomandat să aplici tratamente cu insecticide sau fungicide specifice.
Insecticid Delmetros 100SC
Insecticidul Delmetros 100SC este un insecticid piretroid eficient în combaterea unor dăunători din culturile de rapiță de toamnă, grâu de toamnă, orz de primăvară, cartof și varză pentru căpățână. La grâu se recomandă utilizarea în doză de 0,05 L/ha.
Insecticid Fury 10 EC
Insecticidul Fury 10 EC este un insecticid care acționează asupra sistemului nervos al insectelor prin contact și prin ingestie. Pentru cultura grâului, este recomandat în combaterea ploșniței cerealelor și gândacului ovăzului. Se recomandă utilizarea în doză de 0,1 L/ha.
Insecticid Karate Zeon
Insecticidul Karate Zeon este un insecticid utilizat pentru combaterea principalilor dăunători din culturile de câmp. Are efect rapid și vizibil și este deosebit de eficient. Este recomandat în combaterea ploșnițelor cerealelor și gândacului bălos, în doză de 0,15 L/ha.
Fungicid Microthiol Special
Fungicidul Microthiol Special este un fungicid care acționează prin contact asupra bolilor foliare și agenților patogeni. Are efect preventiv și curativ. Se recomandă împotriva făinării la grâu, în doză de 8 kg/ha.
Fungicid Thiovit Jet 80 WG
Fungicidul Thiovit Jet 80 WG este un fungicid de contact, cu acțiune multiplă în combaterea făinării și cu efect secundar împotriva acarienilor. Se recomandă aplicarea în doză de 8 kg/ha, la semnalarea primelor simptome ale bolii.
Fungicid Amistar
Fungicidul Amistar este un fungicid sistemic cu rol în combaterea unui spectru larg de boli. Are rol preventiv și curativ.
Concluzie
Grâul este o plantă deosebit de importantă și se cultivă peste tot în lume, țara noastră fiind unul dintre cei mai importanți cultivatori ai acestei cereale. Cultura de grâu poate fi afectată de diferite boli și dăunători, iar pentru a evita compromiterea culturii, este important să recunoști semnele acestora și să iei măsurile necesare pentru a combate bolile și dăunătorii grâului.