Smochinul, având denumirea științifică Ficus carica, este un arbust fructifer din familia Moraceae. Se cultivă în zonele subtropicale și temperate sau în cele cu un climat blând. În țara noastră s-a cultivat încă din antichitate, în zonele cu microclimat blând, precum sud-estul și sud-vestul țării. Fructele de smochin au un conținut ridicat de vitamine, substanțe minerale și zaharuri ușor asimilabile, dar sunt apreciate și pentru gustul lor deosebit. Smochinele sunt folosite și în scop terapeutic, pentru a trata diferite afecțiuni externe sau interne.
În zonele unde smochinul se cultivă intens, acesta crește sub formă de pom, ajungând până la o înălțime de 12-15 m. În țara noastră se întâlnește sub formă de arbust, ajungând la înălțimi de 2-3 m și cu tulpini ramificate (4-6 tulpini).
Smochinul are rădăcina fasciculată și puternic dezvoltată, pe suprafața căreia se pot forma muguri adventivi care evoluează ulterior în drajoni, ajutând planta să se refacă în cazul în care partea sa aeriană este deteriorată de ger. Are tulpina groasă, cenușie, și ramurile netede. Frunzele sale sunt palmat-lobate, așezate de o parte și de alta a lăstarilor, de culoare verde închis. Are flori mici și numeroase. Fructul de smochin este o siconă cu formă globuloasă sau piriformă și cu o greutate de până la 150 g.
Condiții necesare pentru smochin
Smochinul este o specie tropicală, astfel că are cerințe mari față de factorii climatici.
Smochinul are pretenții ridicate față de lumină. El crește și se dezvoltă în locuri luminoase, cu expoziție sudică. Este necesar să fie cultivat la distanță potrivită față de alte specii pomicole sau plante care îl pot umbri. Lăstărirea, formarea mugurilor de rod și fructificarea sunt influențate de lumină. În condiții de lumină corespunzătoare, smochinul poate fructifica de două ori pe an.
De asemenea, smochinul are cerințe mari și față de temperatură și este sensibil la ger. Rezistă la temperaturi ridicate, de până la 40°C, dar frunzele sale pot suferi arsuri. Are o rezistență scăzută la ger, organele sale vegetative putând fi afectate de temperaturi de -12°C, – 15°C.
Irigarea este necesară în zonele unde precipitațiile anuale scad sub 600 mm. Fructele pot crăpa dacă există precipitații abundente în fenofaza coacerii. Smochinul este sensibil la excesul de umiditate la nivelul solului.
Smochinul preferă solurile ușoare, permeabile, cu un conținut ridicat de humus și pH slab alcalin sau neutru. Nu este indicat să cultivi smochin pe soluri grele, reci, care rețin umiditatea sau pe soluri prea uscate.
Pregătirea terenului pentru smochin și plantarea sa
Este recomandat ca terenul să fie pregătit cu 2-3 luni înainte de plantarea smochinului. Terenul trebuie eliberat de resturi vegetale și să se realizeze fertilizarea în funcție de gradul de aprovizionare a solului cu elemente nutritive. Terenul se poate desfunda la o adâncime de 40-50 cm, mecanic sau manual. Dacă solul este subțire, se poate efectua o arătură la o adâncime de 30-40 cm.
Smochinul este recomandat să se planteze primăvara devreme, pentru a evita expunerea plantei la îngheț pe timpul iernii. Gropile pot avea dimensiuni de 40x40x40 cm pe terenuri desfundate, 60x60x40 cm pe terenuri arate sau 80x80x60 pe terenuri nelucrate și pot fi realizate mecanic sau manual în cazul gospodăriilor.
Sistemul radicular se fasonează înainte de plantare, eliminându-se rădăcinile deteriorate sau uscate. Pentru a asigura o prindere cât mai bună, este recomandat ca rădăcinile să fie introduse într-o mocirlă alcătuită din pământ, balegă proaspătă și apă. Materialul săditor se așază în groapă în poziție verticală, iar pământul din jurul plantei se tasează imediat după plantare și se udă cu 5-6 l apă/plantă.
Lucrări de întreținere a smochinului
La noi în țară este recomandată o formă de conducere joasă, sub formă de tufă, pentru ca planta să fie protejată în sezonul rece. De asemenea, smochinul în țara noastră poate fi și sub formă de pom pitic sau cordon orizontal.
La smochin se efectuează tăieri de formare, de rodire, de întreținere și de regenerare. Tăierile de formare pot începe de la plantare și au rolul de a asigura dimensiunea necesară a ramurilor de schelet și semischelet pentru susținerea producției, precum și de a grăbi intrarea pe rod.
Tăierile de rodire au menirea de a asigura un număr corespunzător de lăstari fertili, cu o lungime de 20-40 cm. Tăierile de rodire pot fi efectuate la început concomitent cu cele de formare, iar ulterior se efectuează odată cu cele de întreținere. Tăierile de întreținere și de regenerare presupun îndepărtarea ramurilor vătămate sau plasate necorespunzător.
Se pot aplica îngrășăminte organice sau complexe de tip NPK. De asemenea, se pot aplica și îngrășăminte foliare, în funcție de nevoile plantei și de condițiile de mediu.
Boli și dăunători la smochin
Principalele boli care pot afecta smochinul sunt rugina, cancerul bacterian, mozaicul smochinului și antracnoza. Principalii dăunători ai smochinului sunt acarienii, afidele, omizile și păduchii țestoși.
Recoltarea smochinului
Smochinul poate avea două recolte pe an, iar fructele din prima recoltă sunt mai mari, în schimb, cele din a doua recoltă sunt mai aromate. Perioada optimă pentru recoltare diferă în funcție de regiune și de soi. Fructele de smochin se recoltează atunci când ajung la maturitate deplină, au o culoare violet și se desprind ușor de pe plantă. După recoltare, fructele pot fi păstrate doar scurte perioade de timp, întrucât sunt perisabile.