Bolile și dăunătorii viței de vie: Diagnosticare și tratamente utile

Bolile și dăunătorii viței de vie: Diagnosticare și tratamente utile Leave a comment

Vița de vie face parte din familia Vitaceae și a fost introdusă în cultură în urmă cu mii se ani. Strugurii se folosesc încă din antichitate pentru a obține vin. Însă o cultură de viță de vie necesită îngrijire constantă, întrucât în special anumite soiuri sunt afectate de un număr mare de boli și dăunători. Tocmai din acest motiv, este esențial să se respecte măsurile de protecție fitosanitară a culturii de viță de vie. Printre măsurile preventive se numără efectuarea la timp a lucrărilor solului, eliminarea buruienilor din cultură, aplicarea lucrărilor în verde, fertilizarea echilibrată și altele. Totuși, alături de aceste măsuri, este esențial să se utilizeze tratamente chimice eficiente. În acest articol îți arătăm care sunt bolile și dăunătorii viței de vie și ce tratamente sunt recomandate pentru a proteja cultura.

Bolile principale ale viței de vie

În continuare îți prezentăm care sunt principalele boli ale viței de vie. În primul rând, este bine să știi că acestea se împart în patru categorii principale: micoze ale viței de vie, viroze ale viței de vie, bacterioze ale viței de vie și microplasmoze ale viței de vie. Fiecare dintre acestea vine cu anumite boli care pot afecta cultura și recolta.

Micoze ale viței de vie

Micozele viței de vie sunt boli produse de ciuperci, în majoritatea cazurilor microscopice. Sunt ani în care aceste boli pot produce pagube care compromit recolta în proporții ridicate și se poate ajunge chiar la distrugerea totală a acesteia. Pentru a evita distrugerea culturii de viță de vie și a recoltei, se recomandă utilizarea fungicidelor specifice, dintre care amintim: Cabrio Top, Champ 77 WG, Microthiol Special, Systhane Forte, Topsin 70WDG, Pyrus 400 SC, Folpan 80 WDG și Funguran OH 50 WP.

Mana viței de vie

Mana viței de vie este o boală care se manifestă pe toate organele plantei. În timpul primăverii, frunzele se acoperă cu pete gălbui, cu un contur difuz și mărime variată. Odată cu trecerea timpului, petele se brunifică și pe frunze apar arsuri, iar pe partea inferioară a frunzelor, în dreptul petelor, apare un puf albicios.

Vița de vie este mai rezistentă la atacul acestei boli pe perioada toamnei. Pe frunze apar mici pete colțuroase, în dreptul cărora țesuturile se brunifică. Pe partea inferioară a frunzelor nu mai apare puful albicios. În schimb, pe lăstari se produc pete alungite, de culoare brună, în dreptul cărora scoarța moare. Ciorchinii atacați de această ciupercă rămân mici, fructele nu se maturează normal, se zbârcesc și cad ușor.

Ciuperca iernează sub formă de spori de rezistență, care germinează primăvara și produc filamentele de infecție. Aceste filamente pătrund în plante prin stomate și produc infecții noi. Printre principalele măsuri de prevenire și combatere se numără strângerea și arderea frunzelor din plantație, distrugerea buruienilor, efectuarea la timp a lucrărilor de întreținere, precum și utilizarea tratamentelor cu fungicide specifice.

Antracnoza

Antracnoza este o boală care apare primăvara, înaintea manei, și atacă toate organele verzi ale viței de vie. Atunci când apare atacul acestei boli, pe frunzele viței de vie apar mici pete colțuroase, în dreptul cărora țesuturile devin brune. Pe măsură ce boala evoluează, zonele afectate se sfâșie și frunzele capătă un aspect ciuruit, iar pe lăstari apar pete mari, de culoare brună, mărginite de un halou vișiniu închis. Ca urmare a atacului, lăstarii nu mai cresc și devin fragili.

Ciuperca iernează în scoarța lăstarilor, iar atacul său pe fructe produce pagube destul de însemnate. Bacele se usucă și se zbârcesc atunci când vremea este uscată, iar atunci când este timpul umed, ele putrezesc. Pentru a preveni și combate această boală, se recomandă utilizarea lăstarilor sănătoși pentru înmulțire și utilizarea tratamentelor specifice în perioada de repaus vegetativ sau primăvara.

Apoplexia viței de vie

Primele simptome ale acestei boli apar odată cu primele inflorescențe. La soiurile albe, frunzele bazale prezintă îngălbenire, pe când la soiurile roșii, prezintă înroșire. Pe măsură ce boala evoluează, țesuturile atacate se brunifică și se unesc, iar aparatul foliar al plantei este distrus. Temperaturile ridicate și seceta favorizează apariția acestei boli. Butucii atacați de apoplexia viței de vie se usucă în câteva ore, iar dacă vremea este umedă, pe buturii atacați apar fructificațiile ciupercii sub forma unei pălării cu aspect de evantai. Această ciupercă iernează sub formă de miceliu în scoarța coardelor bătrâne și pătrunde în plantă prin rănile rezultate în urma tăierilor.

Pentru a preveni și combate această boală se recomandă eliminarea plantelor atacate din plantație, aplicarea unui tratament cupric în perioada de repaus vegetativ și aplicarea tratamentelor pe bază de fosetil de aluminiu în perioada de vegetație.

Eutipoza

Eutipoza este o boală care atacă toate organele aeriene ale viței de vie. Atunci când sunt atacate, plantele cresc mai puțin, lăstarii au internodiile scurte, iar frunzele sunt mici și răsucite. Deși inflorescențele se dezvoltă normal, florile avortează. În cazul unui atac sever, pe tulpină apar crăpături profunde. Această boală se transmite prin porii care pătrund în plantă pe rănile rezultate în urma lucrărilor de întreținere. Nu este o boală periculoasă și apare doar în cazul plantațiilor neîngrijite, acolo unde nu au fost aplicate tratamente fitosanitare.

Excorioza

Atunci când apare această boală, la începutul primăverii, pe lăstarii tineri pot fi observate răni eliptice, de culoare brună, unite sau solitare. Creșterea lăstarilor este încetinită, nu se formează flori și fructe, iar în cazul unui atac sever, lăstarii sunt distruși. Boala evoluează, iar petele produse de aceasta se dezvoltă pe timpul verii, devin brun-negricioase și țesuturile atacate de ea crapă longitudinal. Pe perioada toamnei, coardele afectate prezintă o albire pronunțată. Boala poate ataca și frunzele, iar simptomele sunt aceleași ca în cazul atacului asupra lăstarilor.

Pentru a preveni și combate boala se recomandă realizarea lucrărilor de întreținere la timp și corect, arderea organelor atacate și aplicarea tratamentelor cu fungicide specifice.

Putregaiul cenușiu al strugurilor

Această ciupercă se dezvoltă agresiv în caz de toamnă ploioasă. Toamna, după ce fructele au acumulat suficient zahăr, le atacă putregaiul cenușiu al strugurilor. În urma atacului acestei ciuperci, pielița se brunifică și bacele se sparg. Pe măsură ce boala evoluează, fructele sunt acoperite cu un putregai cenușiu, iar dacă vine o perioadă de secetă, fructele se usucă și se zbârcesc.

Pentru a preveni și combate această boală se recomandă ca, atunci când apare atacul, strugurii să se recolteze mai târziu, să se realizeze desfrunzirea în jurul ciorchinelui astfel încât să fie favorizată circulația curenților de aer și să se efectueze tratamente chimice cu fungicide specifice.

Făinarea

Făinarea este o ciupercă ce atacă frunzele, lăstarii tineri, ciorchinii și fructele. Pe frunze, atacul se observă prin apariția unor pete pâsloase, alb-cenușii, izolate sau unite, pe suprafața cărora se observă o pulbere fină, albicioasă. Lăstarii verzi se acoperă cu un miceliu alb-cenușiu, care devine prăfos pe măsură ce evoluează. Atacul pe fructe produce pagube însemnate și se aseamănă cu cel de pe frunze și lăstari. Atunci când vremea este secetoasă, fructele se sparg și ciorchinii sunt distruși. În schimb, în perioade cu umezeală, fructele sunt acoperite cu un putregai cenușiu. Spre toamnă, pe organele afectate de făinare apar mici puncte negricioase, care reprezintă fructificațiile de rezistență. Făinarea își face apariția în perioade calde și secetoase.

Ca metode de prevenire și combatere se recomandă cultivarea soiurilor rezistente, fertilizarea rațională, realizarea lucrărilor de întreținere corespunzătoare, tăierea și arderea lăstarilor afectați, precum și aplicarea tratamentelor cu fungicide specifice.

Rujeola (Boala petelor roșii)

Simptomele rujeolei pot fi observate pe frunze. Atacul are loc primăvara sau la începutul verii și se manifestă prin apariția unor pete mari de culoare galbenă sau galben-purpurie, dispuse pe marginea limbului. Țesuturile se brunifică și frunza pare arsă. În urma atacului, planta își pierde prematur frunzișul, ceea ce reduce capacitatea de fotosinteză, iar ciorchinii au fructe mici, care nu se mai maturează.

Ca măsuri de prevenire și combatere se recomandă arderea frunzelor de la suprafața solului, fertilizarea rațională cu îngrășăminte complexe, realizarea lucrărilor de întreținere corespunzătoare și aplicarea de tratamente împotriva manei, acestea având efect și împotriva rujeolei.

Putregaiul alb al rădăcinilor

Atunci când sunt atacate de putregaiul alb al rădăcinilor, plantele nu se dezvoltă normal, frunzele îngălbenesc, iar lăstarii nu se dezvoltă corespunzător și sunt distruși de ger. La 2-3 ani după apariția primelor simptome ale acestei boli, planta atacată moare. Pe rădăcină se poate observa un miceliu albicios, care pătrunde până în măduvă și distruge scoarța rădăcinilor. Boala este mai frecvent întâlnită pe terenurile argiloase și umede și iernează sub formă de scleroți în sol sau pe rădăcinile atacate.

Ca metode de prevenire și combatere se recomandă eliminarea plantelor atacate din cultură și îmbăierea rădăcinilor butașilor înainte de plantare într-o soluție de zeamă bordeleză 2%.

Putregaiul fibros

Plantele afectate de putregaiul fibros au frunzele mici, decolorate și acestea cad prematur. Rădăcina este brunificată și putrezită, iar pe rădăcină sunt prezente cordoane groase, care reprezintă împletituri ale filamentelor ciupercii. Ciuperca își formează fructificațiile spre toamnă, sub forma unei pălării cu picior, de culoare galbenă. La 2-4 ani de la infecția cu putregaiul fibros, butucii afectați se usucă.

Pentru prevenire și combatere se recomandă ca plantațiile să fie amplasate pe terenuri bine drenate, să se elimine și ardă plantele atacate, să se ardă frunzele din plantație, iar butașii să fie îmbăiați înainte de plantare într-o soluție de zeamă bordeleză 3%.

Boala piciorului negru

Boala piciorului negru afectează în special plantele cu vârstă cuprinsă între doi și opt ani. Plantele atacate nu mai pornesc în vegetație și se usucă în timpul verii. Sistemul radicular se dezvoltă anormal, iar țesuturile prezintă o brunificare severă. Boala apare în plantațiile neîntreținute, acolo unde nu au fost luate măsuri de protecție fitosanitară.

Viroze ale viței de vie

Virozele vieți de vie sunt boli cu caracter infecțios, provocate de agenți patogeni, denumiți virusuri. La noi în țară există e serie de viroze, pe care ți le prezentăm în continuare.

Răsucirea frunzelor

Odată atacate de acest virus, plantele stagnează sever în creștere. Frunzele soiurilor cu struguri albi se îngălbenesc, iar cele ale soiurilor cu struguri roșii se înroșesc. Evoluția bolii determină răsucirea frunzelor de-a lungul nervurilor. Spre toamnă, frunzele atacate își intensifică culoarea specifică. Producția scade semnificativ, atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ, iar plantele devin sensibile la îngheț. Virusul se transmite de către păduchele țestos, precum și prin materialul vegetativ infectat.

Pentru a preveni și combate această boală se recomandă utilizarea materialului săditor sănătos și eliminarea plantelor afectate din cultură.

Scurt-nodarea viței de vie

Lăstarii plantelor atacate sunt slab dezvoltați, cu internodurile scurte și dispuse în zig-zag. Planta capătă un aspect stufos, datorat dezvoltării haotice a lăstarilor, iar frunzele sunt slab dezvoltate, deformate și cu aspect de evantai. Pe organele afectate pot apărea pete cu aspect uleios, mozaicat. În cazul unui atac sever strugurii rămân mici și nu se maturează. Acest virus se transmite prin altoire, prin contactul dintre rădăcini și prin nematozi.

Pentru a preveni și combate această boală se recomandă utilizarea materialului săditor sănătos și combaterea nematozilor din sol.

Mozaicul nervurian

Printre principalele simptome ale acestei boli se numără îngălbenirea nervurilor frunzelor. Acestea prezintă un aspect mozaicat. Boala nu afectează creșterea plantelor. Se răspândește doar prin altoire, marcotaj sau butășire.

Pentru a preveni și combate mozaicul nervurian se recomandă utilizarea materialului săditor sănătos.

Bacterioze ale viței de vie

Pentru a combate bacteriozele viței de vie, se recomandă aplicarea tratamentelor cu fungicide precum: Champ 77 WG, Zeamă Bordeleză, Funguran OH 50 WP, Melody Compact, Kupferol și Coppermax.

Cancerul bacterian

Cancerul bacterian se manifestă pe butuc și coarde, foarte rar pe rădăcini. Pe butuc sunt formate tumori mari specifice, în timp ce pe coarde se formează tumori mici, cu aspect coraliform. Această boală mai poartă și denumirea de ariceala viței de vie.

Pentru prevenirea și combaterea cancerului bacterian se recomandă utilizarea materialului săditor sănătos, evitarea producerii rănilor în timpul lucrărilor de întreținere, tăierea organelor afectate și aplicarea unui mastic cicatrizant, precum și aplicarea primăvara devreme a unui tratament cu Zeamă Bordeleză 2-3% sau cu produse pe bază de cupru.

Micoplasmoze ale viței de vie

Îngălbenirea aurie

Simptomele acestei boli apar pe câțiva lăstari ai plantei. Frunzele lăstarilor atacați îngălbenesc parțial sau total și capătă un colorit metalic caracteristic. Atacul este însoțit de răsucirea și căderea frunzelor, iar în urma atacului lăstarii devin sensibili la îngheț, strugurii nu se dezvoltă uniform și conțin o cantitate redusă de zahăr. Boala se transmite de o cicada.

Pentru a preveni și combate îngălbenirea aurie se recomandă arderea plantelor atacate și aplicarea insecticidelor pentru a ține sub control populația de cicade.

Dăunătorii principali ai viței de vie

Alături de bolile care atacă vița de vie, există și o serie de dăunători. Ți-i prezentăm în continuare, pentru a putea recunoaște atacul lor și pentru a lua măsurile necesare de combatere a lor. Printre produsele recomandate împotriva dăunătorilor viței de vie se numără: Nissorun 10 WP, Insecticidul Ovipron Top, Insecticidul Vertimec 1,8 EC, Insecticidul Karate Zeon, Insecticidul Milbeknock, Insecticidul Faster 10 CE, Insecticidul Mospilan 20 SG și Insecticidul Movento 100 SC.

Erinoza viței de vie

Erinoza viței de vie este un dăunător prezent în toate zonele viticole din România. Nu produce pagube care pot afecta producția. Este un acarian care atacă exclusiv frunzele viței de vie. În urma înțepăturilor acestui acarian, apar pete neregulate, de dimensiuni diferite, iar pe partea superioară se formează umflături caracteristice. În unele cazuri grave, acarianul atacă cârceii și ciorchinii, ducând la avortarea florilor.

Pentru a combate acest acarian se recomandă tratamente chimice cu acaricide pe parcursul perioadei de vegetație, precum și aplicarea tratamentelor în perioada de repaus vegetativ.

Filoxera

Filoxera este o insectă care atacă mai multe plante din genul Vitis. Soiurile europene de viță de vie sunt extrem de sensibile la atacul acestui dăunător, motiv pentru care este recomandată altoirea pe viță de vie americană, aceasta fiind rezistentă la atacul insectei Filoxera. Cele mai mari pagube sunt produse de formele care se dezvoltă pe rădăcini. Acestea cauzează apariția unor nodozități și tuberozități pe rădăcini. În urma formării malformațiilor, țesuturile crapă, permițând ca în plantă să pătrundă diverși dăunători. Atacul pe frunze este nesemnificativ, însă vestește prezența dăunătorului. Frunzele plantelor atacate îngălbenesc, nu se dezvoltă și rodesc tot mai puțin, iar în 5-10 ani de la atac, plantația se usucă. Dăunătorul se dezvoltă în special pe solurile argiloase.

Pentru combaterea acestui dăunător se recomandă altoirea pe viță de vie americană, cultivarea viței de vie pe soluri nisipoase, cultivarea soiurilor și hibrizilor rezistenți și utilizarea tratamentelor chimice cu insecticide specifice combaterii afidelor.

Eudemisul

Eudemisul este un dăunător cu o generație pe an. Iernează ca pupă în scoarța exfoliată a butucilor, iar larvele sale sunt dăunătoare, întrucât se hrănesc cu fructele și bobocii florali. În urma atacului eudemisului, boabele se închid la culoare, se zbârcesc și sunt atacate de ciupercile din genul Botrytis.

Pentru combaterea acestui dăunător se recomandă aplicarea tratamentelor cu insecticide specifice.

Nematodul pumnal american

Nu există simptome evidente pe plantele atacate de nematodul pumnal american. În cazul unui atac masiv, vigoarea plantelor scade. Dăunătorul acesta transmite o serie de viroze care sunt extrem de periculoase pentru vița de vie.

Ca metode de combatere se recomandă evitarea terenurilor umede, întrucât nematozii se deplasează doar prin sol umed, precum și utilizarea unei rotații corespunzătoare, pentru a scădea rezerva de nematozi din sol.

Tripsul

Tripsul este o insectă care atacă exclusiv vița de vie. Produce daune frunzelor și inflorescențelor, iar în urma atacului se pot observa pete lucioase, de culoare argintie. Atacul său determină avortarea frunzelor, uscarea lor și a lăstarilor.

Ca metode de combatere se recomandă aplicarea tratamentelor utilizând insecticide specifice.

Cochilisul

Cochilisul dezvoltă două generații pe an și iernează ca pupă în scoarța exfoliată a butucilor. Larvele primei generații atacă bobocii florali, ai căror organe le consumă, pe când larvele celei de-a doua generații rod pulpa boabele, astfel că fructele devin sensibile la atacul de Botrytis.

Combaterea este aceeași ca în cazul eudemisului viței de vie.

Cărăbușul verde

Cărăbușul verde are o generație pe an și iernează ca larvă în sol, la o adâncime de 55-80 cm. Adulții acestui dăunător atacă lăstarii și produc rosături în frunze. În cazul unui atac sever, gândacii pot ataca și fructele, precum și inflorescențele. Au larve polifage, care produc pagube însemnate în cultura viței de vie, rozând rădăcinile tinere.

Ca metode de combatere se recomandă aplicarea de tratamente chimice cu insecticide specifice, atunci când pe o plantă se găsesc mai mult de patru adulți ai acestui dăunător.

Păianjenul roșu comun

Păianjenul roșu comun este o specie polifagă. Colonizează partea inferioară a plantei și se hrănesc cu sucul celular. În urma atacului, frunza se curbează ușor, se pătează și capătă un aspect cenușiu-lucios, apoi frunzele se usucă și cad, iar plantele nu mai fructifică în mod corespunzător. În cazuri grave, pot fi atacați și ciorchinii.

Ca metode de combatere se recomandă aplicarea de tratamente chimice cu acaricide.

Păduchele lânos

Păduchele lânos este o specie polifagă care se hrănește cu sucul celular al plantei. Elimină secreții dulci, pe care se dezvoltă fumagina, care determină scăderea capacității de fotosinteză a plantei atacate.

Ca metode de combatere se recomandă aplicarea tratamentelor chimice utilizând insecticide specifice.

Concluzie

Există o serie de boli și dăunători care afectează vița de vie. Pentru a putea proteja cultura viței de vie, este important să cunoști simptomele acestor boli și dăunători și să aplici tratamentele corespunzătoare.

Mai multe informații despre acestea poți descoperi în articolul Cele mai eficiente fungicide pentru tratarea viței de vie sau în Schema de tratamente viță de vie înainte și după înflorit. De asemenea, te poate ajuta și articolul nostru despre plantarea și întreținerea viței de vie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *