Bujorul face parte din familia botanică Paeoniaceae, genul Paeonia, și este o plantă perenă cu aspect de tufă. Se cultivă adeseori în grădini, curți, parcuri și alte spații verzi, fiind îndrăgit pentru florile sale luxuriante și plăcut parfumate. Înflorește anual, primăvara devreme. Are frunze mari, de culoare verde intensă, ele fiind de asemenea decorative. Florile sale tăiate se utilizează în aranjamente florale și buchete.
Specii și varietăți de bujor
Există numeroase specii erbacee de bujori și câteva specii lemnoase (arbustive). Iată care sunt cele mai des întâlnite specii erbacee în România:
- Paeonia officinalis (bujor de grădină) – este originară din zonele muntoase din sudul Europei. Are aspect caracteristic de tufă deasă, cu înălțimi de aproximativ 80 cm. Frunzele sale sunt mari, penat-compuse, de culoare verde intens, dispuse altern pe tulpini. Are flori solitare, terminale, de dimensiuni mari, cu petale de culoare aprinsă, roșie sau roz.
- Subspecii:
- Paeonia officinalis subsp. microcarpa;
- Paeonia officinalis subsp. Banatica;
- Paeonia officinalis subsp. officinalis;
- Paeonia officinalis subsp. italica.
- Soiuri:
- Paeonia officinalis „Rubra Plena” – are flori mari, de culoare roșie;
- Paeonia officinalis „Rosea Plena” – are flori mari, de culoare roz;
- Paeonia officinalis „Alba Plena” – are flori mari, de culoare albă etc.
- Subspecii:
- Paeonia lactiflora (bujor chinezesc) – este originar din estul continentului Asiatic. Poate ajunge la înălțimi de până la 1 m. Are frunze lobate, mari, cu o lungime de până la 16 cm și o lățime de până la 6 cm. Tulpina sa prezintă 3-4 flori terminale, fiecare având câte 9-13 petale de culoare albă sau roz.
- Soiuri:
- Paeonia lactiflora „Sarah Bernhardt” –are flori roz;
- Paeonia lactiflora „Primevere” – are flori albe cu galben;
- Paeonia lactiflora „Barbara” – are flori de culoare roz magenta și petale franjurate etc.
- Soiuri:
- Paeonia peregrina (bujor de pădure) – este originară din sud-estul Europei, respectiv din Turcia. Are o înălțime de 30-70 cm. Frunzele sunt lobate. Florile sunt solitare, terminale, cu 7-10 petale roșii.
- Varietăți:
- Paeonia peregrina var. romanica (bujor românesc)
- Varietăți:
- Paeonia tenuifolia (bujor de stepă) – originară din sud-estul Europei. Are tulpini cu înălțime de 20-60 cm. Frunzele sunt lobate. Are flori cu 6-8 petale de culoare roșie.
Ce condiții de mediu sunt necesare pentru bujor?
Bujorul preferă locurile însorite, dar suportă și semiumbra. La umbră vegetează slab și nu înflorește, iar uneori se și usucă.
Este tolerantă la condițiile climatice, rezistând la temperaturile negative din timpul iernii, dar și la temperaturile foarte ridicate.
Solul trebuie să fie bine drenat, fiind o specie sensibilă la excesul de apă sau la stagnarea apei în sol. De asemenea, solul trebuie să aibă capacitate de reținere a apei. Vegetează bine pe solurile fertile, cu pH slab alcalin, neutru sau slab acid.
Cum se îngrijește bujorul?
În perioada de vegetație, bujorul este relativ rezistent la lipsa apei din sol. În perioada secetoase, se recomandă udarea ocazională. Este important ca la începutul toamnei să se asigure o cantitate suficientă de apă, deoarece atunci se formează mugurii floriferi pentru anul următor. Este important ca, în timpul udării, apa să ajungă doar la nivelul solului, nu și pe frunze.
Pentru a obține o creștere viguroasă și o înflorire abundentă, este recomandat să aplici îngrășăminte specifice, în perioada de creștere vegetativă.
Tulpinile și frunzele ofilite pot fi îndepărtate în orice perioadă a anului. Tăierea se realizează deasupra unui mugure viabil sau la suprafața solului. Tulpinile florale pot fi tăiate de la diferite înălțimi pentru buchete sau aranjamente, iar pentru asta se folosește o foarfecă sau un cuțit. Este recomandat ca tulpinile florale să nu fie tăiate în primii 2-3 ani de la plantare.
Bujorii pot fi plantați din august până în octombrie, înainte ca solul să înghețe. Întrucât bujorul este o plantă foarte viguroasă și sensibilă la plantare, este recomandat ca spațiul necesar la maturitate să fie asigurat încă de la plantare, acesta fiind ideal să fie de 0.5-1 mp/plantă.
Bujorul se poate înmulți pe cale germinativă, prin semințe, sau pe cale vegetativă, prin despărțirea plantei, prin marcotaj sau drajonare.
Boli și dăunători la bujor
Bujorii pot fi atacați de diverse insecte, precum acarieni, tripși, păduchi sau larvele unor molii și fluturi. Printre principalele boli care pot afecta bujorul se numără pătări, făinări sau putregaiuri.
Pentru a evita ca bujorii să fie afectați de boli și dăunători se recomandă aplicarea tratamentelor preventive și de combatere, folosind insecticide și fungicide specifice.