Cartoful, având denumirea științifică Solanum tuberosum, este o plantă anuală, cu rădăcină fibroasă, ramificată, cu mare putere de absorbție și cu tulpini subterane (stoloni și tuberculi). Stolonii sunt ramificații ale tulpinii subterane, sunt îngroșați și suculenți. Tuberculii sunt organele plantei în care se acumulează cantități mari de substanțe de rezervă. Frunzele cartofului sunt compuse, imparipenat-sectate, cu foliole de diferite mărimi, dispuse altern. Are flori grupate în cime și corola de culori variate, precum alb, violaceu, albastru, roz-violacee, gălbui. Fructul cartofului este o bacă sferică necomestibilă.
Este un aliment de bază în alimentația multor popoare. Este utilizat în prepararea mâncărurilor, în industria alcoolului, furajarea animalelor și fabricarea diverselor produse derivate. În România, cartoful se cultivă preponderent în zona subcarpatică.
Cerințele pe care le are cartoful privind factorii de mediu
Rădăcinile cartofului încep să crească atunci când temperatura este de 6-7°C, însă temperatura optimă pentru creșterea plantelor și formarea tuberculilor este de 15-18°C. Lumina insuficientă afectează creșterea tuturor părților plantei și influențează negativ producția tuberculilor.
Umiditatea din sol trebuie să fie menținută la 70-80% din capacitatea de câmp pentru apă. Tuberculii stagnează din creștere atunci când umiditatea este insuficientă.
Cum se cultivă cartoful?
Cartoful se cultivă după alte solanacee. Este recomandată rotația culturii la patru ani, însă se poate realiza și la trei sau doi ani, dacă nu a existat atac de nematozi în cultură. Plantele recomandate ca fiind premergătoare la cartof sunt: gramineele, cerealele, păioasele, trifoiul, lucerna, leguminoasele anuale, porumbul, vărzoasele, inul, floarea-soarelui, rădăcinoasele sau plantele bulboase. Nu este recomandat ca plantă premergătoare să fie sfecla de zahăr. Nu se recomandă monocultura în cazul cartofului.
Pentru a avea producții ridicate, cartoful consumă cantități mari de elemente nutritive, iar azotul este unul dintre elementele esențiale pentru producția de cartof, întrucât acesta contribuie la sporirea masei foliare și la formarea unui sistem radicular dezvoltat. Fosforul este de asemenea important, el determinând rezistența tuberculilor la vătămări mecanice și la păstrare, în timp ce potasiul este important deoarece determină creșterea conținutului de amidon și rezistența la păstrare. Pentru a se obține rezultate bune din cultura cartofului, este recomandată fertilizarea cu gunoi de grajd sau cu îngrășăminte organo-minerale. Înainte de semănare se poate fertiliza cu îngrășământ complex NPK, folosind doze stabilite în funcție de o analiză prealabilă a solului.
După ce terenul s-a eliberat, se realizează o lucrare cu grapa cu discuri pentru a se distruge buruienile și resturile vegetale. Imediat se realizează arătura, la o adâncime de 28-30 cm. Dacă se dorește înființarea culturii de cartofi pe un sol compact sau greu, se execută scarificarea terenului, întrucât tasarea solului reduce drastic producția de cartofi. După efectuarea arăturii sau a scarificării, se realizează nivelarea terenului.
Terenul se pregătește pentru plantat la o adâncime de 14-18 cm, cu ajutorul combinatorului, după care se realizează bilonarea în rigole sau brazde înalte. Când se plantează, se construiește un bilon cu o înălțime de 10-12 cm, iar după înrădăcinare, bilonul se înalță până la o înălțime de 30 cm.
Este recomandat ca pentru plantare să se folosească material de plantat sănătos, fără boli și dăunători. Pot fi utilizate soiuri rezistente la agenți patogeni.
Cartoful se plantează când temperatura este de 7°C, iar din punct de vedere calendaristic, epoca de plantare este 5-15 martie pentru cartoful timpuriu și 5-25 martie pentru celelalte soiuri. Densitatea este cuprinsă între 45-75 mii de cuiburi/ha iar cantitatea de tuberculi este de 1300-4100 kg/ha.
Umiditatea solului trebuie menținută la 70-80% pe toată perioada de vegetație. Se administrează 3-12 udări, în funcție de condițiile pedoclimatice. Norma de udare a culturii de cartof este de 300-500 mc/ha. Poate fi utilizată irigarea prin picurare. Cea mai mare nevoie de apă este de la tuberizare până la maturitate.
Combaterea buruienilor în cultura de cartof
Combaterea buruienilor poate fi realizată mecanic sau chimic, iar în cazul combaterii chimice, vor fi aplicate erbicide omologate. Se respectă specificațiile de pe etichetă, în funcție de produsul utilizat.
Boli și dăunători ai cartofului
Principalele boli care pot afecta cultura cartofului sunt: mana, putregaiul, alternarioza. Principalii dăunători sunt: gândacul de Colorado, afidele, viermele sârmă.
Recoltarea și păstrarea cartofilor
Cartoful extratimpuriu se recoltează când tuberculii au depășit greutatea de 30 g. În cazul cartofului pentru industrializare, recoltarea se realizează la maturitate, iar cartofii destinați consumului de vară se recoltează în funcție de necesități.
Pentru a reduce vătămarea tuberculilor, recoltarea se realizează când temperatura este de 10-12°C.
Dacă tuberculii au o stare fitosanitară bună și recoltarea s-a realizat în condiții optime, păstrarea se poate realiza fără pierderi. În condiții ideale de păstrare, pierderile sunt de 5-8,2% pentru o perioadă de 6 luni. Cele mai bune rezultate se obțin în depozite cu atmosferă controlată.