Grâul, având denumirea științifică Triticum aestivum, este cea mai cultivată plantă din lume, iar România este una dintre cele mai importante țări europene producătoare de grâu. Însă, deși este o cultură importantă și profitabilă, există numeroase boli și dăunători care pot influența negativ cultura acestei cereale. De aceea, este important să știi care sunt bolile și dăunătorii grâului, pentru a putea lua măsurile necesare din timp și a-ți proteja cultura.
Principalele boli care afectează cultura de grâu
Bolile care afectează grâul se împart în viroze și micoze, iar în fiecare categorie se regăsesc mai multe tipuri de boli. Iată care sunt principalele:
Viroze care afectează cultura de grâu
Mozaicul dungat al grâului
Primele simptome ale acestei boli apar la câteva săptămâni după răsărire și se observă sub forma unor dungi verde-deschis sau gălbui pe frunze, amplasate în paralel cu nervurile. Simptomele bolii sunt mascate toamna, când scad temperaturile, și reapar primăvara. În cazul unui atac puternic, frunzele bazale devin galbene, iar cele din vârf au aspect mozaicat. Plantele infectate cu mozaicul dungat al grâului stagnează din creștere și formează spice slab dezvoltate. Boala este transmisă de acarieni.
Pentru a preveni și a combate această boală, se recomandă distrugerea buruienilor din cultura grâului, efectuarea lucrărilor agrotehnice specifice, semănatul în epoca optimă, aplicarea insecticidelor împotriva acarienilor, precum și cultivarea soiurilor rezistente.
Piticirea galbenă a orzului
Este o viroză care atacă agresiv cultura de grâu. Plantele atacate de piticirea galbenă a orzului au o culoare mai închisă, după care îngălbenesc. Viroza atacă plantele și în faza de plantulă și produce o piticire severă, precum și lipsa înspicării. Atunci când sunt afectate în faza de înfrățire, plantele înfrățesc mai puțin, iar vârfurile și nervurile frunzelor sunt îngălbenite. Deși plantele atacate formează spice, ele au un număr mare de spiculețe sterile. Acest virus este transmis de afide.
Pentru a preveni și combate această boală, se recomandă distrugerea buruienilor din cultură, efectuarea lucrărilor specifice solului, semănatul în epoca optimă, aplicarea insecticidelor pentru combaterea afidelor, precum și cultivarea soiurilor rezistente.
Micoze
Făinarea
Făinarea apare primăvara, sub forma unor pete albe, pâsloase, pe frunzele bazale și pe tulpini. Petele devin prăfoase și pe ele apar formațiuni circulare, care sunt fructificațiile ciupercii. Atacul făinării se poate extinde repede și poate afecta și spicele. Țesuturile atacate de făinare se îngălbenesc și se usucă, frunzele se usucă prematur, spicele nu se dezvoltă normal, iar planta produce boabe șiștave. Ciuperca iernează pe resturile vegetale de la suprafața solului, iar vremea umedă din toamnă poate determina apariția unor infecții de făinare de toamnă. Apariția făinării este favorizată de fertilizarea excesivă cu azot, monocultură sau de densitatea mare la semănat.
Pentru a preveni și a combate făinarea, se recomandă îngroparea resturilor vegetale prin arătură, distrugerea buruienilor, fertilizarea echilibrată, cultivarea soiurilor rezistente și aplicarea a 1-2 tratamente în fenofaza de împăiat sau înspicat, utilizând fungicide specifice.
Fuzarioza
Fuzarioza apare în anii cu veri calde și secetoase și se manifestă încă din faza de plantulă, prin apariția unor pete brune pe tulpinile plantelor. În urma atacului, tulpinile putrezesc. Când atacul ciupercii are loc în faza de înfrățire, plantele prezintă brunificări și la baza tulpinilor, iar în urma atacului plantele rămân mici și formează spice slab dezvoltate, de culoare brună. Cel mai grav atac se manifestă în faza de înspicare, când apar albirea și înroșirea spicelor. La baza spiculețelor albite se dezvoltă un mucegai roz sau pernițe portocalii, care sunt de fapt fructificațiile ciupercii. În urma atacului fuzariozei, boabele sunt șiștave și își pierd facultatea germinativă. Boala se transmite în timpul vegetației prin sporii și miceliul ciupercii, iar de la an la an se răspândește prin semințele infectate.
Pentru a preveni și combate fuzarioza, se recomandă fertilizarea echilibrată, evitarea monoculturii sau rotației grâu-porumb, cultivarea soiurilor rezistente, tratarea semințelor înainte de semănat, precum și tratamentele aplicate în faza de burduf, utilizând fungicide specifice.
Înnegrirea cerealelor
Boala atacă toate organele aeriene ale plantei, însă cu precădere atacă spicele. Pe semințe și pe elementele spicului apar grupări de miceliu negru. Boabele atacate sunt șiștave, iar făina obținută din acestea este de calitate slabă.
Pentru prevenirea și combaterea bolii se recomandă distrugerea buruienilor, arătura corespunzătoare, evitarea terenurilor umede, respectarea densității optime și fertilizarea echilibrată. De asemenea, dacă o solă este atacată de această boală, se recomandă ca grâul și alte cereale să revină pe terenul respectiv după cel puțin trei ani.
Înnegrirea și îngenuncherea bazei tulpinii
Atacul acestei boli se manifestă în vetre și plantele atacate au o culoare gălbuie. Dacă plantele sunt smulse din sol, se observă că sistemul lor radicular este distrus. Baza tulpinii este acoperită cu un miceliu brun, țesuturile atacate se necrozează, iar tulpina se îndoaie și se rupe. În urma atacului, plantele se usucă, spicele se decolorează, se albesc și nu mai formează boabe.
Pentru a preveni și combate această boală se recomandă distrugerea buruienilor, arătura corespunzătoare, evitarea terenurilor umede, respectarea densității optime și fertilizarea echilibrată. De asemenea, dacă pe o solă se manifestă atacul acestei boli, este recomandat ca grâul și alte cereale păioase să revină pe terenul respectiv după cel puțin trei ani.
Malura comună
În primele faze de vegetație, atacul acestei boli determină o stagnare a creșterii, înfrățirea slabă și o colorație verde-albăstruie. Spicele au aspect dezordonat, cu semințele expuse. Boabele atacate sunt mai bombate, iar conținutul lor este înlocuit de o masă de spori de culoare neagră, cu un miros de pește alterat. În timpul recoltării, boabele care au fost atacate de boală sunt sparte și astfel se eliberează sporii, o parte dintre ei rămânând pe sol și producând noi infecții, iar o parte aderând pe semințele sănătoase.
Pentru a preveni și combate malura comună se recomandă arătura adâncă de vară, semănatul în epoca optimă, rotația corectă a culturilor, curățarea combinelor la trecerea de la o solă la alta și tratarea semințelor înainte de semănat.
Malura pitică
Boala se întâlnește mai puțin în țara noastră decât malura comună, însă atacul este asemănător. Diferența este că plantele atacate de malura pitică prezintă o piticire severă. Atacul bolii se manifestă în vetre eliptice sau circulare. Plantele atacate nu pot fi recoltate, iar boabele cad pe sol. Sporii acestei ciuperci rămân viabili 4-5 ani.
Pentru prevenirea și combaterea acestei boli se recomandă arătura adâncă de vară, semănatul în epoca optimă și la adâncimea optimă, rotația corectă a culturilor și tratamentele aplicate împotriva malurii comune.
Pătarea în ochi a bazei tulpinii
Boala produce pagube însemnate în zonele umede și cu temperaturi moderate. Își face apariția în vetre și se poate instala din toamnă. Ciuperca atacă baza tulpinii. Se manifestă prin apariția unor pete eliptice, albicioase sau galbene, mărginite de un halou brun. În centrul lor se dezvoltă fructificațiile ciupercii, sub forma unui punct negru. În interiorul paiului se dezvoltă o pâslă cenușie, care reprezintă miceliul ciupercii. Plantele atacate se rup de la nivelul petelor, iar dacă supraviețuiesc atacului, formează spice sterile.
Pentru a preveni și combate boala, se recomandă respectarea rotației de cinci ani, evitarea solurilor acide sau fertilizarea excesivă cu azot, efectuarea arăturii corespunzătoare, iar în cazul atacului grav, cu peste 25% din plante afectate, se recomandă efectuarea tratamentelor cu fungicide specifice.
Pătarea și sfâșierea frunzelor
Atacul acestei boli se manifestă prin apariția, pe frunzele de la baza plantei, unor pete de culoare brun-cenușie. Pe măsură ce boala evoluează, în centrul petelor apar fructificațiile ciupercii, având culoare brun-negricioasă. Petele se unesc, ocupând suprafețe întinse pe frunză. În urma atacului, țesuturile se usucă, se rup, iar frunza se sfâșie. Plantele de grâu atacate formează boabe șiștave.
Pentru prevenirea și combaterea bolii se recomandă respectarea densității optime, distrugerea buruienilor, rotația corectă a culturilor, fertilizarea echilibrată și aplicarea tratamentelor cu fungicide specifice.
Rugina brună a grâului
Boala apare primăvara devreme și se manifestă prin formarea unor formațiuni ovale, eliptice sau circulare, ruginii, care poartă denumirea de uredopustule. După un timp, apar pe fața inferioară teleutopustule ovale, negre și acoperite de epiderma frunzei. După ruperea epidermei, formațiunile devin prăfoase, frunzele se îngălbenesc și se usucă.
Pentru a preveni și a combate această boală se recomandă cultivarea soiurilor rezistente, semănatul în epoca optimă, fertilizarea echilibrată și efectuarea tratamentelor utilizând fungicide specifice.
Rugina galbenă
Rugina galbenă este o ciupercă ce atacă toate organele aeriene ale plantei, formând pustule dreptunghiulare, portocalii, dispuse în șiruri paralele. Infecția pornește de la frunzele bazale, însă în cazuri grave poate ataca și spicele. În urma atacului acestei boli, frunzele se usucă prematur, încetinește creșterea spicelor și boabele devin șiștave.
Pentru a preveni și combate rugina galbenă se recomandă cultivarea soiurilor rezistente, semănatul în epoca optimă, fertilizarea echilibrată și utilizarea produselor care combat rugina brună.
Rugina neagră a grâului
Boala se manifestă prin apariția formațiunilor denumite pustule pe toate organele aeriene ale grâului, în special pe tulpină. De aceea, boala mai poartă și denumirea de rugina paiului. Spre deosebire de rugina galbenă și de rugina brună, rugina neagră a grâului începe atacul din partea superioară a plantei.
Pentru prevenirea și combaterea bolii se recomandă cultivarea soiurilor rezistente, semănatul în epoca optimă, fertilizarea echilibrată și utilizarea produselor care combat rugina brună și galbenă.
Septorioza
Principalele simptome ale septoriozei se manifestă pe frunze. Primele simptome apar pe vârfurile frunzelor, sub forma unor pete gălbui care devin cenușii în timp. Pe măsură ce boala evoluează, în mijlocul petelor apar formațiuni punctiforme negricioase, care sunt fructificațiile ciupercii. Frunzele atacate de septorioză se usucă prematur, iar plantele care sunt atacate de această boală nu se mai dezvoltă normal. Ciuperca se transmite prin spori în timpul vegetației, iar în timpul iernii, aceasta iernează pe resturile vegetale afectate. Boala este favorizată de fertilizarea excesivă cu azot, monocultură sau de densitatea mare la semănat.
Pentru prevenirea și combaterea acestei boli se recomandă îngroparea resturilor vegetale prin arătură, distrugerea buruienilor, rotația corectă a culturilor, asigurarea densității optime a plantelor, precum și aplicarea tratamentelor cu fungicide specifice.
Tăciunele zburător
Este o boală frecventă în culturile de grâu și poate produce pagube însemnate. Plantele atacate sunt mai mici, iar frunza care acoperă spicul este decolorată. Plantele atacate de boală formează spice înaintea plantelor sănătoase. În cazul atacului, elementele spicului sunt distruse și transformate într-o masă prăfoasă de spori negri. La început, organele spicului sunt acoperite cu o membrană argintie, iar după ruperea acesteia, sporii sunt liberi și luați de vânt. Din spic rămâne doar axul central.
Pentru a preveni și combate tăciunele zburător, se recomandă tratarea seminței înainte de semănat.
Principalii dăunători la grâu
Iată care sunt principalii dăunători care afectează cultura de grâu:
Cărăbușeii cerealelor
Acest dăunător dezvoltă o generație la doi ani și iernează ca larvă. Larvele nu sunt dăunătoare, în schimb adulții speciei se hrănesc cu ovarele florilor și cu boabele de grâu aflate în faza de lapte sau pârgă. Boabele atacate sunt distruse parțial sau total.
Pentru prevenirea sau combaterea acestui dăunător se recomandă efectuarea arăturii după recoltarea culturii, rotația corectă a culturilor și aplicarea tratamentelor atunci când sunt mai mult de 5 adulți ai acestei specii pe un metru pătrat.
Cicorița grâului
Acest dăunător dezvoltă 2-3 generații pe an și iernează în stadiul de adult, iar uneori sub formă de ou. Atacă grâul, orzul, ovăzul, porumbul, secara, orezul și altele. Înțeapă frunzele și se hrănește cu seva, iar țesuturile atacate se decolorează și se albesc. Dacă atacul este sever, țesuturile atacate se îngălbenesc și se usucă.
Pentru a preveni și combate acest dăunător, se recomandă distrugerea samulastrei și a buruienilor, semănatul în epoca optimă și efectuarea tratamentelor folosind insecticide specifice.
Gândacul bălos
Dezvoltă o generație pe an și iernează ca adult în frunzișul ierburilor de pe marginea drumului, liziere, păduri. Adulții apar în general în a doua decadă a lunii aprilie și depun ponta pe partea superioară a frunzelor, aproape de bază, paralel cu nervura principală. Aceștia rod frunzele și perforează ambele epiderme și parenchimul. Larvele consumă epiderma superioară și parenchimul, însă lasă intactă epiderma inferioară. În cazul unui atac puternic, foliajul are aspectul unor membrane transparente. Atacul acestui dăunător se manifestă în vetre care se observă de la distanță.
Pentru a preveni și combate acest dăunător, este recomandat să aplici tratamente atunci când pe un metru pătrat sunt 10 adulți sau 250 larve.
Gândacul ghebos
Dezvoltă o generație pe an și iernează ca larvă în sol. Imediat după ce se topește zăpada, își reia activitatea. Adulții se hrănesc cu florile și boabele de grâu aflate în diferite stadii de coacere, iar larvele se hrănesc doar cu părțile aeriene ale plantelor, niciodată cu rădăcinile. Atacă frunzele, pe care le trag în interiorul galeriilor din sol și le sfâșie. În urma atacului acestui dăunător, plantele sunt distruse în întregime, întrucât atacul se manifestă în vetre.
Pentru prevenirea și combaterea acestui dăunător se recomandă efectuarea tratamentelor cu insecticide specifice.
Nematodul grâului
Dezvoltă o generație pe an și iernează în stadiul de larvă în boabele infestate. Atunci când intră în contact cu umezeala, larvele ies și se răspândesc pentru a căuta plantele tinere de grâu. În urma atacului, plantele au talie mică, înfrățire puternică și baza tulpinii le este îngroșată, frunzele sunt de culoare verde închis, răsucite și ondulate, iar boabele sunt transformate în gale rotunjite, de culoare brun-negricioasă.
Pentru prevenirea și combaterea acestui dăunător se recomandă revenirea cerealelor păioase pe același teren după 3-4 ani, aplicarea îngrășămintelor sub brazdă pentru a crește rezistența plantelor, cultivarea soiurilor rezistente și utilizarea de sămânță certificată și condiționată.
Păduchele verde al cerealelor
Are 15-20 de generații pe an și iernează ca ou pe grâu sau pe speciile spontane. Adulții și larvele colonizează frunzele și tulpinile și sug seva din țesuturile acestora. Frunzele atacate au pete roșii, se răsucesc și ulterior se usucă. În urma atacurilor puternice din toamnă, plantele se usucă, iar atacul din perioada formării boabelor duce la scăderea producției.
Pentru a preveni și combate acest dăunător, este recomandat să se semene în epoca optime, să se distrugă buruienile și să se aplice tratamente atunci când sunt mai mult de 10 indivizi pe o plantă.
Ploșnița cerealelor
Dezvoltă o generație pe an și iernează ca adult în frunzarul pădurilor sau în alte locuri ferite de intemperii. Adulții apar primăvara, când temperatura depășește 9° C. În urma copulației, ploșnița cerealelor depune ponta pe organele aeriene ale plantei. Adulții și larvele acestui dăunător se hrănesc cu sucul celular al frunzelor, tulpinilor, spicelor și boabelor de grâu. Când spicul este cel atacat, partea de deasupra înțepăturii se albește și nu mai formează boabe. Când atacul are loc asupra boabelor aflate în faza de lapte-ceară, acestea se zbârcesc.
Pentru a preveni și combate acest dăunător, se recomandă efectuarea tratamentelor cu insecticide specifice.
Ploșnița vărgată a cerealelor
Dezvoltă o generație pe an și iernează ca adult în frunzarul pădurilor sau în alte locuri ferite de intemperii. Adulții apar primăvara și depun ponta pe organele aeriene ale plantei. Larvele și adulții se hrănesc cu sucul celular al frunzelor, tulpinilor, spicelor și boabelor. Dacă atacul are loc pe spic, partea de deasupra înțepăturii se albește și nu mai formează boabe, iar boabele atacate în faza de lapte-ceară se zbârcesc.
Pentru a preveni și combate acest dăunător se recomandă aplicarea tratamentelor cu insecticide specifice.
Tripsul grâului
Acesta dezvoltă o generație pe an și iernează în stadiul de larvă pe resturile vegetale de la suprafața solului. Adulții și larvele înțeapă și sug seva din organele florale, rahis și boabe. Ca urmare a atacului acestui dăunător, florile avortează, spicele de grâu devin albicioase și sterile, iar boabele care sunt atacate în faza de lapte devin șiștave.
Pentru a preveni și combate acest dăunător se recomandă semănatul în epoca optimă, rotația corectă a culturilor, efectuarea arăturii de toamnă și aplicarea tratamentelor când pe o plantă se găsesc mai mult de 8 adulți ai acestei specii de dăunători.
Viermele roșu al paiului
Acest dăunător are o generație pe an și iernează ca larvă în sol. Larvele urcă la suprafața solului și se împupează la finalul lunii aprilie – începutul lunii mai. Adulții apar la 4-5 zile și depun ponta pe limbul frunzelor superioare. Ouăle și larvele acestui dăunător sunt sensibile la uscăciune. După eclozare, larvele pătrund sub teaca frunzelor și se fixează acolo. În locul de fixare a acestora, teaca frunzelor este umflată, prezentând umflături alungite, cu mijlocul puternic adâncit, aici hrănindu-se larvele. Paiul are vasele conducătoare distruse în zonele atacate de viermele roșu al paiului, iar acest lucru cauzează încetinirea creșterii și înspicării, coacerea prematură și reducerea numărului de boabe în spic.
Pentru prevenirea și combaterea acestui dăunător se recomandă aplicarea tratamentelor cu insecticide specifice atunci când pe o plantă se găsesc mai mult de 5-6 larve.
Viespea grâului
Viespea grâului dezvoltă o generație pe an și iernează ca larvă în resturile vegetale de la suprafața solului. Adulții apar în mai-iunie și depun ponta în zona internodului de sub spic. După ce eclozează, larva roade conținutul paiului, iar ca urmare, spicele nu se mai dezvoltă și se îngălbenesc. Precipitațiile și vântul pot determina ruperea paiului și căderea spicelor.
Pentru prevenirea și combaterea acestui dăunător, se recomandă arătura adâncă, rotația corectă a culturilor și aplicarea tratamentelor cu insecticide specifice.