Bolile și dăunătorii gazonului: metode de combatere și prevenire

Gazonul este important într-o curte sau grădină. Este utilizat pentru a da un aspect deosebit locuinței și pentru a evidenția plantele decorative. Însă pentru ca peluza să arate frumos, ea necesită îngrijire. Este, așadar, important să cunoști care sunt bolile și dăunătorii gazonului, pentru a te asigura că le combați corespunzător.

Adeseori, problemele apărută în gazon sunt ca urmare a îngrijirii necorespunzătoare a acestuia. Printre principalele greșeli se numără irigarea excesivă, fertilizarea excesivă, înființarea gazonului pe soluri umbrite, pe soluri cu diverse probleme, sau utilizarea greșită a pesticidelor.

Bolile gazonului

Există o serie de boli care pot afecta gazonul. Iată care sunt acestea:

Făinarea

Este o boală care apare primăvara și se manifestă prin apariția unor pete albe, pâsloase, pe frunzele bazale și pe tulpini. Aceste pete devin prăfoase și pe ele apar formațiuni circulare, care reprezintă fructificațiile ciupercii. Atacul făinării se poate extinde rapid, iar țesuturile atacate se îngălbenesc și se usucă. Frunzele atacate de făinare se usucă prematur, iar în peluză pot apărea goluri. Infecțiile de toamnă pot fi provocate de vremea umedă. Apariția făinării la gazon este favorizată de fertilizarea excesivă cu azot.

Pentru a preveni și combate făinarea, se recomandă fertilizarea echilibrată și efectuarea tratamentelor utilizând fungicide specifice.

Piticirea galbenă a orzului

Este o viroză care atacă cerealele și alte graminee spontane. În urma atacului, plantele prezintă o culoare mai închisă, după care se îngălbenesc. Atunci când atacul se produce în faza de plantulă, are loc o piticire severă, iar dacă atacul are loc în faza de înfrățire, plantele se înfrățesc mai puțin, iar vârfurile și nervurile frunzelor sunt îngălbenite. Virusul se transmite prin afide și acarieni.

Pentru prevenire și combatere se recomandă aplicarea insecticidelor.

Rugina galbenă

Ciuperca atacă toate organele aeriene ale plantei, iar pe organele atacate se formează pustule dreptunghiulare, portocalii, dispuse în șiruri paralele. Infecția pornește de la frunzele bazale. Ca urmare a atacului, frunzele se usucă prematur, iar creșterea plantelor încetinește.

Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă fertilizarea echilibrată și utilizarea fungicidelor specifice.

Rugina brună a grâului

Este o boală care apare primăvara devreme și se manifestă prin apariția unor formațiuni ovale, eliptice sau circulare, de culoare ruginie, cunoscute sub denumirea de uredopustule. Ulterior, pe fața inferioară a frunzei apar teleutopustulele ovale, de culoare neagră, acoperite de epiderma frunzei. După ce epiderma se rupe, formațiunile devin prăfoase, iar frunzele se îngălbenesc și se usucă.

Pentru a preveni și combate această boală, se recomandă fertilizarea echilibrată și aplicarea tratamentelor cu fungicide specifice.

Rugina neagră a grâului

Boala se manifestă prin apariția pe toate organele aeriene ale plantelor a unor formațiuni denumite pustule. Atacul începe din partea superioară a plantei.

Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă fertilizarea echilibrată și utilizarea fungicidelor specifice.

Septorioza

Este o boală ale cărei simptome se manifestă pe frunze. Primele simptome sunt reprezentate de apariția unor pete gălbui pe vârfurile frunzelor, iar cu timpul, aceste pete devin cenușii. Odată cu evoluția bolii, în mijlocul petelor apar formațiuni punctiforme negricioase, care reprezintă fructificațiile ciupercii. Odată atacate, frunzele se usucă prematur, iar plantele nu se mai dezvoltă normal.

Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă fertilizarea echilibrată și aplicarea tratamentelor cu fungicide specifice.

Fuzarioza

Este o boală care apare în anii cu veri calde și secetoase. Se manifestă încă din faza de plantulă, prin apariția unor pete brune pe tulpinițele plantelor. Ca urmare a atacului, tulpinițele putrezesc. În cazul în care atacul are loc în faza de înfrățire, apar brunificații pe plante și la baza tulpinilor, iar plantele rămân mici și provoacă neuniformitate în gazon.

Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă fertilizarea echilibrată, irigarea rațională și aplicarea tratamentelor cu fungicide specifice.

Înnegrirea și îngenuncherea bazei tulpinii

Atacul acestei boli se manifestă în vetre, iar plantele atacate au o culoare gălbuie. Dacă plantele atacate sunt smulse din sol, se poate observa că sistemul lor radicular este distrus. Baza tulpinii este acoperită de un miceliu brun, iar țesuturile atacate se necrozează. Ca urmare a atacului, plantele se usucă și în peluză apar goluri.

Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă irigarea rațională și fertilizarea echilibrată.

Pătarea în ochi a bazei tulpinii

Este o boală care produce pagube importante pe terenurile irigate excesiv. Boala apare în vetre și se poate instala din toamnă. Atacă baza tulpinii, iar simptomele sale sunt reprezentate de apariția unor pete eliptice, albicioase sau galbene, mărginite de un halou de culoare brună. Fructificațiile ciupercii se dezvoltă sub forma unui punct de culoare neagră, iar în interiorul tulpinii se dezvoltă o pâslă cenușie, care reprezintă miceliul ciupercii. În urma atacului, plantele se rup de la nivelul leziunilor și se produc goluri în gazon.

Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă fertilizarea echilibrată, irigarea rațională și aplicarea tratamentelor cu fungicide specifice, dacă boala atacă zone mari din peluză.

Sfâșierea frunzelor

Această boală se manifestă prin apariția, pe frunzele de la baza plantei, a unor pete de culoare brună, mărginite de un halou brun-cenușiu. Odată cu evoluția bolii, în centrul petelor apar fructificațiile ciupercii, care au culoare brun-negricioasă. Petele se unesc, ocupând suprafețe mari ale frunzei. Țesuturile atacate se usucă și se rup, iar frunza se sfâșie. Plantele atacate sunt slăbite și este afectat aspectul general al gazonului.

Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă irigarea rațională, fertilizarea echilibrată și aplicarea tratamentelor cu fungicide specifice.

Dăunătorii gazonului

În continuare, vei afla care sunt dăunătorii gazonului și ce metode poți aplica pentru a preveni și combate atacul acestora.

Gândacul bălos

Dezvoltă o generație pe an. Iernează în stadiu de adult în frunzișul ierburilor de pe marginea drumului, liziere, păduri, etc. În general, adulții acestui dăunător apar în a doua decadă a lunii aprilie. Își depun ponta pe partea superioară a frunzelor, aproape de bază, paralel cu nervura principală. Adulții rod frunzele și perforează ambele epiderme și parenchimul. Larvele consumă epiderma superioară și parenchimul. În cazul unui atac puternic, întregul foliaj obține aspectul unor membrane transparente.

Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă aplicarea tratamentelor cu insecticide specifice.

Lăcusta călătoare

Este o specie polifagă. Dezvoltă o singură generație pe an. Iernează în stadiu de ou, în stratul superficial al solului. Lăcusta călătoare atacă părțile aeriene ale plantei. Deoarece atacă sub formă de colonie, este o specie foarte periculoasă, putând distruge întreaga peluză în doar câteva ore. În plus, este și foarte greu de combătut.

Ca metode de combatere, se recomandă aplicarea tratamentelor cu insecticide specifice de îndată ce prezența acestui dăunător s-a identificat în grădină.

Coropișnița

Coropișnița are un regim de hrană omnivor și se hrănește cu substrat vegetal, râme și larve, precum și cadavre de insecte. Produce daune directe, întrucât roade sistemul radicular al plantelor. În urma atacului, plantele se veștejesc și se apleacă pe sol.

Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă aplicarea pe sol a insecticidelor specifice.

Ploșnița vărgată

Dezvoltă o generație pe an. Iernează în stadiu de adult în frunzarul pădurilor sau în alte locuri adăpostite de intemperii. Adulții apar primăvara, depun ponta pe organele aeriene ale plantei și se hrănesc cu sucul celular al frunzelor și al tulpinilor. Și larvele se hrănesc identic cu adulții.

Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă aplicarea tratamentelor cu insecticide specifice.

Viermele roșu al paiului

Dezvoltă o generație pe an. Iernează în stadiu de larvă în sol. Larvele urcă la suprafața solului și se împupează la finalul lunii aprilie-începutul lunii mai. Adulții apar după 4-5 zile și depun ponta pe limbul frunzelor superioare. Ouăle și larvele sunt sensibile la uscăciune. După eclozare, larvele pătrund sub teaca frunzelor și se fixează acolo. Vasele conductoare din zonele atacate sunt distruse, ceea ce duce la slăbirea plantelor și la un aspect inestetic.

Ca metodă de prevenire și combatere, se recomandă aplicarea tratamentelor cu insecticide specifice.

Păduchele verde al cerealelor

Dezvoltă 15-20 de generații pe an. Iernează în stadiu de ou pe diferite specii de plante. Adulții și larvele acestui dăunător colonizează frunzele și tulpinile și se hrănesc cu seva din țesuturi. Pe frunzele atacate apar pete roșii, frunzele se răsucesc și apoi se usucă. În urma unui atac puternic, plantele se usucă.

Pentru prevenire și combatere, se recomandă distrugerea buruienilor și aplicarea tratamentelor cu insecticide specifice.

Nematozii

Dezvoltă numeroase generații pe an. Se înmulțesc foarte repede. Larvele nematozilor pătrund în sistemul radicular și se stabilesc în vasele conductoare. În timp ce se hrănesc, acești dăunători secretă o toxină care cauzează hipertrofierea țesuturilor. În urma atacului, plantele stagnează din creștere și se usucă, astfel că vor apărea goluri în peluză. Este un dăunător foarte greu de identificat.

Ca metodă de prevenire și combatere, se recomandă aplicarea tratamentelor cu produse specifice.

Tripșii

Sunt insecte de mici dimensiuni, greu de văzut cu ochiul liber. Colonizează vârfurile de creștere sau frunzele și atacul lor determină piticirea plantelor. alături de daunele directe, tripșii pot provoca și daune indirecte, prin transmiterea unor viroze.

Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă utilizarea capcanelor atractante și aplicarea tratamentelor cu insecticide specifice.

Acarienii

Acarienii dezvoltă mai multe generații pe an. Femelele lor formează o pânză specifică, înconjurând cu ea tulpina, după care încep să depună ouăle. Larvele și adulții înțeapă și sug sucul celular al plantelor atacate. Atacul determină încetinirea dezvoltării plantei. Este o specie de dăunători care poate transmite o serie de boli.

Ca metode de prevenire și combatere se recomandă aplicarea de tratamente cu insecticide specifice.

Limaxul cenușiu

Limaxul cenușiu este o specie polifagă. Produce pagube mari în culturile de legume și în gazon. Consumă frunzele plantelor, iar odată cu evoluția atacului, este distrus întregul aparat foliar.

Ca metode de combatere, se recomandă aplicarea pe sol a insecticidelor specifice.

Concluzie

Bolile și dăunătorii gazonului pot produce numeroase pagube, ajungând să distrugă parțial sau total aspectul peluzei. De aceea, este important să știi care sunt bolile și dăunătorii gazonului și să iei măsurile necesare din timp, pentru a salva gazonul de la distrugere.