Tot ce trebuie să știi despre clematite

Clematis este un gen care cuprinde aproximativ 300 de specii de plante ornamentale agățătoare, din familia Ranunculaceae. Există regiuni în care anumite specii sunt considerate invazive. Denumirea provine din greaca veche, „klematis”, și face referire la o plantă cățărătoare. Clematitele au tulpini agățătoare lemnoase, care la început sunt mai sensibile, iar la maturitate, mai viguroase. Speciile de clematite din climatul temperat au frunzișul caduce, iar cele din climatul cald au frunzișul persistent. Frunzele sunt dispuse opus pe ramuri și sunt compuse. Prezintă pețioluri curbate și care se prind de suporturi. În acest gen sunt cuprinse și specii arbustive sau erbacee. Perioada de înflorire și poziționarea inflorescențelor pe plantă diferă în funcție de specie.

Clematis se întâlnesc în parcuri și grădini, pe ziduri, garduri sau structuri. Sunt apreciate pentru desimea frunzișului și abundența florilor. Se crește ca plantă decorativă.

Clematitele sunt împărțite în două grupe: clematite cu flori mici și clematite cu flori mari. Iată care sunt principalele specii și cultivaruri:

• Clematis cu flori mici:
  • Clematis montana este o specie originară din China și Himalaya, care se întâlnește adeseori în zonele temperate. Crește sub formă de liană viguroasă, cu ramuri care ajung la o lungime de 8-10 m. Frunzele sunt formate din trei foliole. Înfloresc în aprilie-mai. Florile sunt albe, parfumate, au 4 cm și sunt alcătuite din 4 sepale petaloide. Cultivaruri:
    • „Rubens”, ale cărui flori sunt roz/roșii, frunzele au o nuanță violacee la început, iar apoi devin verzi-bronz.
    • „Tetrarose”, ale cărui flori sunt roz-lila, iar frunzele au o nuanță roșiatică.
  • Clematis tangutica este o specie originară din China și Mongolia, care crește până la 3-4 m. Are frunzele penate, alcătuite din foliole mici, cu marginea serată. Înflorește în iunie. Formează flori galbene, de 5-8 cm, pendente, în formă de clopot. Fructele au aspectul unor buchete de stile pufoase și lungi.
  • Clematis vitalba este o specie indigenă, invazivă. Înflorește în iulie-septembrie. Formează panicule de flori mici și albe. Stânjenește alte specii decorative, motiv pentru care nu se plantează în scop ornamental, ci se utilizează ca portaltoi.
  • Clematis viticella  este originară din Bazinul Mediteranean și este specifică zonelor mai calde. Ramurile sale cresc până la o lungime de 2-4 m, iar frunzele sunt penate, uneori cu foliole lobate. Are florile de culoare roz sau indigo, diametrul acestora fiind de 3-5 m. Înflorește în perioada iunie-august.
• Clematis cu flori mari:
  • Clematis x jackmanii este o specie hibridă, care crește până la o înălțime de 3-4 m. Are frunze simple sau compuse, de 10-12 cm, și flori mari, violacee, compuse din 4-6 sepale petaloide. Principalele cultivaruri sunt:
    • „Gipsy Queen”, „President”, „Jackmanii Superba” – cultivaruri cu flori violet-albăstrui.
    • „Nelly Moser„, „Vyvyan Pennell” – cultivaruri cu flori roz-mov.
    • „Ville de Lyon” – cultivaruri cu flori rosu-carmin.
    • „Duchess of Edinburgh”, „Henry” – cultivaruri cu flori albe.

Ce condiții de mediu sunt necesare pentru clematite?

Dacă vrei să ai clematite, este bine să știi că acestea cresc atât în condiții de lumină, cât și de semiumbră, dar nu suportă expunerea sudică și au nevoie de umbrirea permanentă a bazei cu flori.

Clematitele sunt rezistente la ger în general.

Preferă un sol bogat, permeabil, cu drenaj bun.

Cum se îngrijesc clematitele?

Clematitele se udă regulat, încât pământul să se mențină reavăn în permanentă.

Pot fi fertilizate în perioada de creștere vegetativă. Pentru fertilizarea lor se folosește un îngrășământ universal.

Este recomandat să tunzi clematitele, pentru a stimula înflorirea.

Clematitele pot fi plantate primăvara sau toamna, în perioada de repaus vegetativ, la temperaturi de peste 5° C, cu condiția ca solul să nu fie înghețat și să nu existe pericol de îngheț. Imediat după plantare, pământul se calcă bine, pentru ca solul să se compacteze, și se udă din abundență.

Clematitele se pot înmulți prin semințe, butășire, altoire și marcotaj.

Boli și dăunători la clematite

Cei mai comuni dăunători ai clematitelor sunt afidele, melcii și unele specii de omizi.