Lămâița, având denumirea științifică de Melissa officinalis, cunoscută și sub denumirea populară de Roiniță, este o plantă erbacee, perenă, originară din sudul Europei. Denumirea sa provine din grecescul „melissa”, care înseamnă miere și denotă capacitatea meliferă a plantei.
Frunzele sale au utilizări terapeutice, acționând ca antiseptic, carminativ, sedativ, cicatrizant și antirahitic. Frunzele verzi și uscate de lămâiță se utilizează și la condimentarea și aromatizarea unei game variate de preparate culinare, precum și la fabricarea lichiorurilor.
Are o valoare meliferă crescută și este foarte mult preferată de albine, astfel că lămâița este utilizată și de către apicultori, ca metodă alternativă de prindere a roiurilor, de unde îi și vine denumirea populară de roiniță.
Lămâița este o plantă perenă care are în sol un rizom orizontal, articulat, cu numeroase rădăcini adventive. Are o tulpină muchiată, ramificată, cu o înălțime de 60-120 cm, erectă, uneori târâtoare, puțin pubescentă.
Frunzele sale sunt ovate, cu vârful obtuz, cu marginile serate-crenate, pubescente, cu aromă plăcută și gust ușor amărui. Are flori albe sau roșiatice, grupate în inflorescențe verticilate și înfloresc din iunie până la finalul lunii august.
Fructele sunt numite impropriu semințe și sunt nucule ovoide, netede, castanii, de mici dimensiuni. Lămâița are o facultate germinativă mică, iar aceasta se păstrează 2-3 ani. Plantele răsar greu, la 20-30 de zile de la semănat.
Ce cerințe ecologice are lămâița?
Lămâița este o plantă sensibilă la temperaturi scăzute. Dă rezultate bune în regiunile cu ierni blânde. Are pretenții mari față de lumină, umbrirea afectează dezvoltarea plantei și acumularea uleiurilor eterice.
În ceea ce privește solul, le preferă pe cele ușoare, nisipo-lutoase, expuse la soare, fără exces de umiditate și nu prea fertile, întrucât excesul de humus reduce conținutul de uleiuri eterice.
Cum se cultivă roinița?
Cultura de lămâiță se poate înființa prin semințe sau vegetativ, prin despărțirea tufelor. Semănatul direct în câmp se realizează în luna aprilie, prin rânduri distanțate la 40-50 cm. Pentru despărțirea tufelor, sunt potrivite tufele în vârstă de 3-5 ani, care toamna sau primăvara se scot din pământ, se taie și se mocirlesc pentru plantare.
Lucrări de îngrijire necesare pentru cultura de roiniță
Este necesar să se realizeze prășitul și plivitul pentru distrugerea buruienilor. Plantele se răresc la 20-30 cm pe rând. Este important la lămâița să fie udată în perioadele secetoase și fertilizată cu îngrășăminte chimice, imediat după recoltarea frunzelor.
În primul an de cultură, masa vegetativă aeriană a plantelor este mai redusă, însă aceasta se dezvoltă puternice în cel de-al doilea an, iar producția crește semnificativ de la un an la altul.
Planta poate produce semințe începând din anul al doilea.
Cum se recoltează lămâița?
Prima recoltare se realizează în iunie, la începutul înfloritului, prin tăierea tulpinilor, de pe care se rup ulterior frunzele. Frunzele se usucă imediat la umbră, pentru a evita înnegrirea frunzelor și volatilizarea uleiurilor eterice.
Uscarea artificială se realizează la temperaturi de 30° C.