Leurda, având denumirea științifică Allium ursinum, cunoscută și sub denumirea de Usturoiul-Ursului sau usturoi sălbatic, este o plantă răspândită pe întreg teritoriul țării noastre, în flora spontană, dar se regăsește în special în pădurile de fag. De la plantă se utilizează doar frunza. Este o plantă de talie medie-mică, are frunze cărnoase și flori mici și albe. Este cunoscută ca fiind cu beneficii terapeutice mai puternice decât usturoiul. Leurda se utilizează în salate, ciorbe, pesto și piure și este în special apreciată de persoanele care urmează cure de detoxifiere.
Leurda este o plantă perenă, cu o înălțime de 15-30 cm, cu bulb alungit și flori albe care înfloresc în perioada aprilie-mai, timp de aproximativ două săptămâni. Leurda are frunzele lung pețiolate, eliptic-lanceolate, de culoare verde deschis și cu aromă specifică de usturoi. Intensitatea aromei este mai scăzută în comparație cu usturoiul. La fiecare bulb se dezvoltă o singură frunză bazală. Partea subterană a leurdei este de tip bulb și asigură supraviețuirea plantei de la un an la altul.
Ce cerințe are leurda față de climă, sol și umiditate?
Leurda este o plantă nepretențioasă în ceea ce privește căldura, ea fiind o specie adaptată climatului temperat-continental. În ceea ce privește lumina, este o specie care preferă locurile umbrite de sub coronamentul pădurilor de foioase, cum sunt cele de fag, carpen, alun și cireș.
Are cerințe moderate față de umiditatea din sol, însă preferă solurile reavene. În ceea ce privește solul, leurda are cerințe moderate, vegetând bine pe soluri mijlocii, fertile, bogate în materie organică provenită din descompunerea litierei pădurii. De asemenea, preferă solurile bine drenate, reavene, afânate. Preferă solurile cu un pH situat între 6 și 6.7.
Cum se cultivă leurda?
Leurda poate fi cultivată în grădină sau chiar într-un vas sau o lădiță. Semințele de leurdă se seamănă primăvara, în perioada martie-aprilie, sau toamna, în perioada octombrie-noiembrie. Se plantează la o distanță de 15 cm între plantele de pe rând și la 30 cm între rânduri. Este de preferat să se planteze într-un loc umbrit, la baza unui pom.
Întrucât leurda este o plantă rezistentă la frig, nu este necesar ca bulbii să fie scoși din pământ toamna. În cazul în care se cultivă în ghiveci, se evită stagnarea apei, iar în timpul verii se udă regulat.
Plantele formează bulbii începând cu al doilea an de cultură, astfel că prin acești bulbi se pot înmulți plantele de leurdă.
Cum se recoltează și se păstrează leurda?
Frunzele de leurdă se culeg de la sfârșitul lunii martie și până când încep să se îngălbenească. În timpul culesului nu se taie toate frunzele, pentru a permite plantei să se regenereze. Frunzele recoltate se consumă în stare proaspătă, fiind spălate înainte de utilizare.
Se mărunțește doar înainte de utilizare, pentru a evita pierderea unei cantități însemnate de uleiuri esențiale.
Leurda poate fi și păstrată, caz în care se ambalează într-un material umectat, cum ar fi un prosop de bucătărie sau ziar, se pune în pungi și apoi în frigider. Astfel, leurda se poate păstra și o săptămână.
Concluzie
Leurda este o plantă cu aromă asemănătoare usturoiului. Poate fi cultivată în grădină sau ghiveci. Nefiind o plantă pretențioasă, ea este ușor de cultivat. Se utilizează în alimentație datorită proprietăților sale medicinale, având un conținut bogat de carotenoizi, vitaminele A şi C, vitamine din complexul B, săruri minerale, calciu, fier, fosfor, natriu, magneziu, cupru şi proteine.