Varza chinezească, având denumirea științifică de Brassica pekinesis, cunoscută și sub denumirea de bok choy sau pak choy, este tot mai populară în România, ea regăsindu-se adeseori în supermarketuri. De asemenea, tot mai mulți încep să o cultive, fie în grădină pentru autoconsum, fie pe suprafețe mari pentru comercializare. Este ușor de cultivat, iar recoltarea căpățânilor se face la 50-70 de zile de la înființarea culturii.
Ce cerințe ecologice are varza chinezească?
Varza chinezească este încadrată la categoria de plante puțin pretențioase față de căldură. Temperaturile optime pentru germinarea semințelor de varză chinezească sunt situate între 15° C și 25° C. În cazul temperaturii de 15° C semințele de varză chinezească germinează în 10 zile, iar la 25° C, germinează în 6 zile.
O amplitudine termică diurnă de 5-6° C le conferă plantelor vigoare, iar o scădere a temperaturilor sub 16° C pe o perioadă mai lungă de 13 ore sau seceta prelungită duc la dezvoltarea tulpinilor florifere.
Varza chinezească preferă temperaturile de 16-22° C, temperatura minimă pe care o suportă este de 8° C, iar cea maximă este de 33° C. Pragul minim de la care plantele mature de varză chinezească sunt afectate de îngheț este de -7° C, pentru perioade scurte.
Este recomandat ca înființarea culturii de varză chinezească să se facă în locuri adăpostite, pentru ca plantele să nu fie afectate de vânturile puternice.
Din punct de vedere al luminii, este bine să știi că varza chinezească este o plantă de zi scurtă, sub 12 ore, cu cerințe ridicate față de lumină, preferând locurile însorite.
Este o plantă cu cerințe ridicate față de umiditatea din sol, ea preferând solurile reavene. Este obligatorie irigarea prin picurare sau aspersie. Lipsa apei în fenofaza critică poate afecta procesul de formare a căpățânii.
Varza chinezească are cerințe moderate spre ridicate față de sol, ea vegetând bine pe soluri mijlocii-ușoare, fertile (bogate în materie organică), bine drenate, reavene, afânate. Preferă solurile luto-nisipoase, aluviale, argilo-nisipoase, lutoase. Suportă greu solurile grele-compacte, cum sunt cele argiloase și argilo-lutoase.
Suportă solurile cu pH între 5.5 și 7.5, dar ideal este solul neutru, de 6,7.
Cum se cultivă varza chinezească?
Cultura timpurie de varză chinezească se plantează la începutul lunii mai, prin răsadurile produse în răsadnițe calde, solarii calde, sere calde.
Cultura târzie de varză chinezească se plantează în intervalul 20 iunie-15 iulie, prin răsad produs în grădină (sau în răsadnițe reci) pe straturi sau în tăvițe alveolate (semănat pe 5-10 mai).
Semănatul semințelor de varză chinezească se face la o adâncime de 0.7-1.2 cm, în tăvițe alveolate cu latura de 5 cm sau pe straturi în grădină.
După semănat, semințele se udă cu grijă cu o soluție de fungicid, Previcur Energy, care are rolul de a preveni apariția căderii răsadurilor.
Răsadurile trebuie să fie bine dezvoltate și călite la plantare și să aibă 40-50 de zile de la răsărire.
Pentru eșalonarea recoltei culturii, se pot înființa culturi din 20 mai până în iulie, la 10-15 zile.
Distanța de plantare între rânduri este de 40-80 cm, iar distanța între plantele de pe rând este de 35-60 cm.
După 5-7 zile de la plantare, se verifică spațiile unde nu s-au prins răsadurile și se plantează noi răsaduri în golurile rămase.
Plantele care sunt bune premergătoare pentru cultura de varză chinezească sunt tomatele, vinetele, ardeiul, castraveții, fasolea și mazărea.
Lucrări de îngrijire necesare
Pentru a combate buruienile și pentru afânarea solului, se recomandă efectuarea de prășile manuale și mecanice.
Recoltarea se face pe măsură ce varza chinezească a atins dimensiunile specifice varietății.
Se recomandă efectuarea periodică a combaterii bolilor și dăunătorilor specifici.
Boli și dăunători în cultura de varză chinezească
Principalele boli care afectează această cultură sunt: căderea plăntuțelor, rugina albă, mana verzei, făinarea cruciferelor, pătarea neagră, putregaiul uscat, putregaiul cenușiu și bacterioza – nervațiunea neagră.
Principalii dăunători ai verzei chinezești sunt: buha verzei, fluturele alb al verzei, musca verzei, musculița albă de seră, musculița albă a verzei, puricii cruciferelor, păduchele cenușiu al verzei, melcii fără cochilie – limaxul cenușiu, coropișnița, cârtița și gărgărița tulpinilor de varză.