Porumbul, având denumirea științifică Zea Mays, este una dintre principalele specii cerealiere și se cultivă în întreaga lume. Porumbul este popular datorită plasticității ecologice și a compoziției sale chimice. Se utilizează în industria alimentară, furajarea animalelor și în industria alcoolului. Se adaptează bine la condițiile de secetă și la căldura excesivă, răspunde bine la irigare și fertilizare și cultura de porumb este atacată de puține boli și dăunători.
Principalele boli la porumb
Există câteva boli care pot ataca porumbul. Bolile porumbului se împart în: bacterioze, micoze și viroze. Iată care sunt acestea și cum le poți preveni și combate.
Bacterioze
Putregaiul moale al tulpinilor de porumb
Această boală se manifestă pe tulpina plantei. Pe zonele din apropierea nodurilor apar pete închise, cu o dimensiune de 10-20 cm. Țesuturile atacate de această boală se descompun, iar planta își pierde rezistența mecanică. Frunzele care sunt dispuse deasupra locului atacat se usucă, iar rădăcinile capătă o culoare roșiatică și devin sfărâmicioase.
Pentru a preveni și combate această boală, este necesar să se realizeze rotația corectă a culturilor, să se cultive hibrizi rezistenți la boală și să se utilizeze sămânță de porumb certificată, provenită dintr-o sursă sigură.
Micoze
Înflorirea albă a boabelor
Această ciupercă atacă plantele de porumb în toate fazele de vegetație. Atacul caracteristic al ciupercii se manifestă pe știuleți. În urma atacului, semințele crapă și boabele au aspect de popcorn. Semințele care nu se sparg sunt acoperite cu un miceliu roz. Boala se poate manifesta și în depozite și se transmite prin semințele infectate.
Pentru a preveni și combate boala, este necesar să se realizeze rotația corectă a culturilor, fertilizarea echilibrată, tratamentele aplicate la sămânță utilizând fungicide specifice, iar porumbul să fie depozitat în condiții optime.
Pătarea cenușie a frunzelor
Această boală se manifestă în zonele cu umiditate și temperaturi ridicate, în anii nefavorabili producând pagube de peste 20%. Se manifestă prin apariția unor pete mari, ovale, mărginite de un halou brun pe frunze. Aceste pete se extind, se unesc și acoperă suprafețe mari de pe frunză. Când vremea este umedă, pe suprafața petelor apare un mucegai fin, care reprezintă fructificațiile ciupercii. Când vremea este uscată, frunzele se usucă, țesuturile atacate se rup și produc sfâșierea frunzelor.
Pentru a preveni și combate această boală, este necesară efectuarea arăturii adânci de toamnă, respectarea densității optime și a rotației corecte a culturilor, cultivarea hibrizilor rezistenți și aplicarea tratamentelor cu fungicide specifice.
Putregaiul tulpinilor și știuleților
Această boală se întâlnește în zonele temperate și umede. În România, este prezentă în toate regiunile geografice. Atacă plantele încă din faza de plantulă. Atacul pe tulpină se manifestă pe internodiile bazale, care se îngălbenesc și apoi devin brune. Cel mai frecvent, boala atacă știuleții, acoperindu-i cu un mucegai roz și invadând boabele cu miceliu. Semințelor le scade facultatea germinativă și acestea devin șiștave. Dacă umiditatea este ridicată, știuleții putrezesc în întregime. Porumbul atacat de fuzarioză este toxic și produce intoxicații atât la oameni, cât și la animale. Boala se transmite prin sămânța infectată și prin miceliul rămas pe resturile vegetale sau pe sol.
Pentru a preveni și combate boala, este necesar să se realizeze rotația corectă a culturilor și să se aplice tratamente la sămânță, utilizând fungicide specifice.
Putregaiul uscat al știuleților
Ciuperca atacă plantele în câmp și depozit. Simptomele se manifestă prin putrezirea uscată a rahisului (coceanului), care devine sfărâmicios. Boabele sunt șiștave, ușoare și fără luciu. Boala se recunoaște când semințele nu se desprind de pe știulete, chiar dacă acesta este foarte flexibil.
Pentru a preveni și combate această boală, este necesară dezinfecția spațiilor de depozitare, folosirea îngrășămintelor organice bine fermentate și aplicarea la sămânță a tratamentelor cu fungicide specifice.
Rugina porumbului
Ciuperca apare spre finalul perioadei de vegetație. Simptomele sale includ apariția unor formațiuni galbene, denumite pustule. Pe măsură ce boala evoluează, aceste pustule devin brun-negricioase. Frunzele plantelor atacate de boală se îngălbenesc și se usucă, reducând astfel capacitatea de fotosinteză a plantei.
Pentru a preveni și combate această boală, este necesar să se efectueze arătura de bază, să se respecte semănatul la epocă și densitatea optimă, să se cultive hibrizi rezistenți și să se aplice tratamente cu fungicide specifice.
Tăciunele comun
Este o boală care atacă toate organele plantei, fiind mai frecvent întâlnită pe știuleți, panicul și pe tulpină. Pe organele atacate apar tumori de diferite forme și mărimi, care conțin sporii ciupercii. la început, aceste tumori sunt moi, iar odată cu evoluția bolii, ele se sparg și eliberează porii, care ajung pe sol și produc infecții în anii următori. Organele atacate de boală se deformează, iar procesele fiziologice din plantă sunt încetinite.
Pentru a preveni și combate această boală, se recomandă efectuarea rotației corecte a culturilor, fertilizarea echilibrată, cultivarea hibrizilor rezistenți, utilizarea semințelor certificate și aplicarea tratamentelor cu fungicide specifice.
Tăciunele inflorescențelor de porumb
Ciuperca aceasta atacă inflorescențele plantei, distrugându-le și transformându-le într-o masă negricioasă de spori. Boala are evoluție rapidă, iar când membrana care acoperă sporii se rupe, aceștia sunt eliberați. Plantele atacate de această boală au talia redusă și ajung mai târziu la maturitate decât plantele sănătoase. Această boală provoacă pagube însemnate.
Pentru a preveni și combate boala, este necesar să se realizeze rotația corectă a culturilor, fertilizarea echilibrată, să se cultive hibrizi rezistenți, să se utilizeze semințe certificate și să fie aplicate tratamente cu fungicide specifice.
Viroze
Mozaicul european
Este o viroză care apare în special în anii secetoși și călduroși. Principalele simptome apar când talia plantelor are 50-60 cm, iar acestea se manifestă sub forma unor pete de culoare verde deschis, care apar la baza frunzelor tinere. Pe măsură ce boala evoluează, petele se unesc și formează dungi galbene, paralele cu nervurile, iar asta creează un aspect mozaicat al plantei. Plantele atacate au talia redusă, sunt sterile sau produc doar cantități mici de semințe. Virusul se transmite prin costrei.
Pentru a preveni și combate această boală, este necesar să se efectueze rotația corectă a culturilor, combaterea costreiului utilizând erbicide specifice, precum și combaterea afidelor răspunzătoare cu transmiterea acestei viroze.
Principalii dăunători ai culturii de porumb
Buha semănăturilor
Acest dăunător are două generații pe an și iernează ca larvă în sol. Este o specie polifagă și poate ataca mai multe specii de plante, precum grâul, orzul, floarea-soarelui și sfecla de zahăr. Larvele sale se hrănesc întâi cu părțile aeriene ale plantei, după care pătrund în sol și rod galerii în zona coletului. Ca urmare a atacului, plantele mor.
Pentru a combate acest dăunător, se recomandă efectuarea arăturii adânci de toamnă, tratamentul semințelor înainte de semănat și aplicarea tratamentelor în vegetație utilizând insecticide specifice.
Gândacul negru al porumbului
Acest dăunător dezvoltă o generație la trei ani și iernează ca larvă sau adult în stratul superficial al solului. Adulții săi atacă planta în stadii diferite de dezvoltare. Ei rod cavități în zona coletului, întrerupând astfel circulația sevei în plantă. Ca urmare a atacului, plantele se ofilesc. Atacul se manifestă în vetre, iar larvele nu sunt periculoase.
Pentru combaterea acestui dăunător, se recomandă efectuarea arăturii adânci de toamnă, cultivarea hibrizilor rezistenți și realizarea tratamentelor utilizând insecticide specifice.
Lăcusta călătoare
Această specie polifagă prezintă o plasticitate ecologică ridicată. Dezvoltă doar o generație pe an și iernează ca ou în stratul superficial al solului. Atacul său este agresiv asupra majorității plantelor de cultură. Lăcusta călătoare atacă părțile aeriene ale plantei și lasă intacte tulpinile groase și tari. Este o specie extrem de periculoasă și greu de combătut, întrucât atacă sub formă de colonie, astfel încât poate distruge zeci de hectare de cultură în doar câteva ore.
Pentru combaterea acestui dăunător, se recomandă monitorizarea populației de lăcuste, în cazul în care cultura se află în apropierea zonelor de risc, cum este Delta Dunării, precum și efectuarea tratamentelor de avertizare cu insecticide specifice.
Omida fructificațiilor
Acest dăunător dezvoltă 2-3 generații pe an și iernează ca larvă în sol. Este o specie polifagă și atacă peste 120 de specii de plante cultivate. Inițial, larvele consumă mătasea, iar apoi consumă boabele din vârful știuleților.
Pentru a combate acest dăunător, este recomandat să se evite monocultura, să se realizeze arătura adâncă de vară și să se aplice tratamentele cu insecticide specifice.
Păduchele verde al cerealelor
Acest dăunător dezvoltă 15-20 generații pe an și iernează ca ou pe orz sau pe speciile spontane. Adulții și larvele colonizează frunzele și tulpinile și sug seva din țesuturile acestora. Pe frunzele atacate apar pete roșii, iar frunzele se răsucesc și apoi se usucă. Atacurile puternice din toamnă duc la uscarea plantelor, iar atunci când atacul are loc în perioada formării boabelor, acesta determină scăderea producției.
Pentru a combate acest dăunător, este recomandat să se semene în epoca optimă, să se distrugă buruienile și să se aplice tratamente atunci când se găsesc peste 10 indivizi pe o plantă.
Rățișoara porumbului
Este un dăunător care dezvoltă o generație pe an și iernează ca adult în sol. Adulții acestui dăunător apar la finalul lunii martie, atunci când temperaturile trec de 9°C. Deși este o specie polifagă, provoacă daunele cele mai mari în cazul culturii de porumb. Adulții rod frunzele din faza de răsărire, dar nu mai reprezintă un pericol odată ce planta a format 4 frunze adevărate.
Pentru a combate acest dăunător, se recomandă tratarea semințelor înainte de semănat, efectuarea arăturii adânci de iarnă, semănatul timpuriu și aplicarea tratamentelor în vegetație, folosind insecticide specifice.
Sfredelitorul porumbului
Are două generații pe an și iernează ca larvă în cocenii de porumb. Adulții acestui dăunător apar la finalul lunii iunie și depun ponta pe partea inferioară a frunzelor. După ce eclozează, larvele se hrănesc cu paniculul plantei, după care pătrund în interiorul tulpinii și îi consumă măduva. Dezvoltarea plantei este încetinită ca urmare a atacului, iar tulpinile sale se pot frânge.
Pentru a combate acest dăunător, se recomandă arderea resturilor vegetale rămase în urma recoltării, efectuarea arăturii adânci de toamnă, cultivarea soiurilor hibride rezistente și aplicarea tratamentelor cu insecticide specifice atunci când jumătate dintre plante prezintă perforații.
Viermele vestic al rădăcinilor de porumb
Are o generație pe an și iernează ca ou în stratul superficial al solului, în apropierea plantelor de porumb. Larvele sale apar în luna mai și se hrănesc cu rădăcinile de porumb. Ca urmare a atacului, sistemul radicular este distrus și apare fenomenul de cădere a plantelor. Adulții perforează frunzele și după aceea se hrănesc cu polen și mătase.
Pentru a combate acest dăunător, este recomandată efectuarea rotației corecte a culturilor, utilizarea capcanelor feromonale în vederea evitării împerecherii adulților și aplicarea tratamentelor atunci când pe o plantă se găsesc mai mult de 10 adulți.
Viermii sârmă
Viermii sârmă sunt larvele gândacilor pocnitori. Aceste insecte iernează în sol ca larvă de diferite vârste și au o generație la 4-5 ani. Sunt foarte periculoși din cauză că atacul lor nu poate fi identificat repede. Acest dăunător consumă sistemul radicular, ceea ce determină ofilirea și moartea plantei.
Pentru a combate viermii sârmă, este necesar să se efectueze arătura adâncă de toamnă, să se realizeze tratamentul semințelor înainte de semănat, să se realizeze cultivarea în rotație a unor specii mai puțin atacate (cum sunt mazărea, fasolea, rapița, soia și muștarul) și să se efectueze tratamentele cu insecticide specifice.