Busuiocul – tot ce trebuie să știi despre cultura de busuioc

Busuiocul este originar din India, Iran și alte țări din Asia. Este adeseori asociat cu bucătăria italiană și reprezintă un component de bază în mâncărurile cu specific mediteranean. Este cultivat în toate țările ca plantă condimentară, aromatică și medicinală.

Frunzele de busuioc și lăstarii tineri sunt utilizați la aromatizarea mâncărurilor din pește, a sosurilor, salatelor, conservelor de legume și altele. Busuiocul este utilizat și la aromatizarea diverselor băuturi, inclusiv a limonadei. Întrucât frunzele de busuioc conțin uleiuri eterice, caroten, vitamina C, fitoncide și săruri minerale, acestea sunt utilizate și în cosmetică și parfumerie.

Busuiocul este o plantă anuală. Are rădăcina pivotantă, bogat ramificată. Masa principală a rădăcinilor se găsește în stratul fertil de la suprafața solului. Planta are culoarea verde-deschis și este puternic aromată. Are tulpina erectă, de 30-70 cm, ramificată de la bază. Frunzele busuiocului sunt simple, pețiolate, așezate opus și decusat, cu limbul oval sau oval-lanceolat și cu suprafața netedă sau gofrată, iar marginea este întreagă sau slab dințată. Pe partea inferioară a frunzelor se regăsesc numeroase glande care secretă uleiuri eterice. Busuiocul are florile mici, zigomorfe, hermafrodite și au culoare albă sau roz.

Cerințele busuiocului față de climă și sol

Busuiocul este pretențios față de temperatură și lumină. Pentru a crește și a se dezvolta corespunzător, are nevoie de temperaturi de 20-25° C și lumină multă. Preferă solurile cu textură ușoară, bogate în humus, cu pH neutru și care drenează bine apa.

Cum se cultivă busuiocul?

Înființarea culturii de busuioc se realizează prin semănat direct, cu semințe de busuioc, sau prin plantare de răsad. La pregătirea terenului, este recomandat să se aplice îngrășăminte organice sau chimice, care să fie încorporate în sol.

Dacă înființarea culturii se realizează prin producere de răsad, lucrarea de semănat se realizează spre sfârșitul lunii martie, în răsadnițe calde sau solarii încălzite. Se plantează începând cu luna mai, întrucât în această perioadă este redus riscul de apariție a brumelor târzii. Răsadurile trebuie să fie călite înainte de a fi transplantate la locul de cultură.

În cazul culturii înființate prin semănat direct în câmp, lucrarea se realizează începând cu luna mai, întrucât tinerele plante de busuioc sunt sensibile la temperaturi scăzute.

Indiferent de modul de înființare a culturii, se recomandă să se păstreze distanțe de 20-25 cm între rânduri și 10-12 cm între plantele de pe rând.

Pentru irigare se recomandă instalarea benzilor de irigare prin picurare, care se amplasează de-a lungul rândurilor de plante.

Cum se îngrijește busuiocul?

În perioada de după plantare sau răsărire, este necesar să se aplice prășile pentru a combate buruienile și a favoriza creșterea plantelor. În cazul în care înființarea culturii s-a realizat prin semănat direct în câmp, este necesar să se realizeze rărirea plantelor, acolo unde este cazul.

Pentru a stimula ramificarea, se ciupesc regulat vârfurile tulpinilor, astfel încât să fie stimulate noi creșteri. Dacă se observă apariția inflorescențelor, este necesar să se taie vârfurile plantei, astfel încât să se prevină înflorirea, întrucât aroma frunzelor se reduce odată cu înflorirea plantei.

Întrucât busuiocul nu suportă excesul de apă, trebuie să se evite udarea plantelor în exces.

Pot fi realizate 2-3 fertilizări radiculare, utilizând îngrășăminte hidrosolubile. Acestea se administrează prin sistemul de irigare prin picurare. Se completează cu fertilizări foliare.

Cum se recoltează și depozitează busuiocul?

Busuiocul se poate recolta cu ocazia ciupirilor în vederea ramificării sau atunci când este nevoie. Plantele sunt considerate mature la începutul verii și pot fi recoltate atunci, apoi uscate și depozitate pentru a fi consumate ulterior. Recoltarea frunzelor de pe plantele de busuioc poate fi realizată înainte sau după uscare. Se recomandă ca frunzele uscate să fie păstrate în locuri aerisite și întunecate.

Bolile și dăunătorii busuiocului

Cei mai comuni dăunători ai busuiocului sunt afidele și tripșii, care preferă vârfurile tinere ale plantei. De asemenea, și limacșii atacă busuiocul. În ceea ce privește bolile, cele care produc cele mai însemnate pagube sunt făinarea și mana. pentru a favoriza circulația aerului, a preveni apariția bolilor și dăunătorilor, este recomandat să se combată buruienile și să se respecte distanțele de plantare.

Concluzie

Busuiocul se cultivă ca plantă aromatică, medicinală și condimentară. Pentru a avea o cultură de busuioc, este necesar să știi câteva informații despre modul de cultivare a acestei plante.