Sfecla de zahăr, având denumirea științifică Beta vulgaris var. saccharifera, este o cultură intensivă, extrem de profitabilă. Ea valorifică eficient fertilizarea, apa din sol sau din irigații și este o bună plantă premergătoare pentru majoritatea culturilor agricole. În plus, contribuie la distrugerea buruienilor și ajută la structurarea solului. Sfecla de zahăr este utilizată în special ca materie primă în industria zahărului, iar melasa rezultată din procesarea ei se utilizează în industria alimentară și în industria alcoolului.
Sfecla este o plantă bienală. Corpul ei se formează în primul an de vegetație, iar în al doilea an se formează ramurile florifere, care fructifică. În primul an de vegetație se recoltează corpul sfeclei. Acesta este format din epicotil, hipocotil și rădăcină. Frunzele sfeclei sunt lung pețiolate, limbul este oval alungit, iar portul frunzelor poate fi erect sau culcat. Floarea sa este sesilă, hermafrodită de tipul 5. Fructul este un glomerul, iar semințele au mărimi și greutăți diferite, formă elipsoidală, rostrată, cu embrion în formă de seceră.
Ce cerințe are sfecla de zahăr față de climă și sol?
Sfecla de zahăr germinează la o temperatură minimă de 3-4° C și are nevoie de 2400-2900° C în primul an de vegetație și de aproximativ 1800° C în al doilea an. Acumularea zahărului se oprește la temperatura de 5° C.
Este o plantă pretențioasă față de apă. Se obțin producții mari în zonele în care cad 500-600 mm precipitații anuale. Seceta din iunie, iulie și august determină deprecieri calitative și cantitative în cultura de sfeclă de zahăr.
Sfecla de zahăr este o plantă de zi lungă, care valorifică bine energia luminoasă. Are nevoie în medie de cinci ore de lumină pe zi.
Preferă solurile cu textură luto-nisipoasă, profunde, cu capacitate mare de reținere a apei. Nu este recomandat să fie cultivată pe soluri compacte.
Cum se cultivă sfecla de zahăr?
Rotația culturilor pentru sfecla de zahăr
Cele mai bune plante premergătoare pentru sfecla de zahăr sunt cele care eliberează terenul devreme, pentru a rămâne timp pentru efectuarea lucrărilor solului și pentru fertilizare. Este recomandat asolamentul de 4 ani. Cele mai bune premergătoare pentru această cultură sunt cerealele păioase. Nu sunt recomandate ca plante premergătoare cruciferele, ovăzul, floarea-soarelui, porumbul, cânepa, sorgul sau iarba de Sudan.
Sfecla de zahăr este o bună premergătoare pentru orz, grâu, porumb sau orzoaică.
Fertilizarea sfeclei de zahăr
Sfecla de zahăr este o mare consumatoare de elemente nutritive. Azotul este important pentru creșterea plantelor, în timp ce fosforul favorizează creșterea rădăcinilor, a aparatului foliar și sporește conținutul de zahăr, iar potasiul favorizează absorbția azotului și fosforului, precum și sinteza și migrarea zahărului în rădăcini.
Carența de bor duce la îngălbenirea frunzelor și determină putrezirea inimii sfeclei.
Gunoiul de grajd asigură sporuri de producție pe orice tip de sol. Îngrășămintele cu fosfor și potasiu se aplică odată cu arătura de bază, în timp ce îngrășămintele pe bază de azot se aplică fazial, la pregătirea patului germinativ și în timpul vegetației. Pot fi utilizate îngrășăminte complexe de tip NPK. Prin aplicarea îngrășămintelor foliare se obțin sporuri importante de producție.
Lucrări ale solului necesare pentru sfecla de zahăr
După eliberarea terenului se execută dezmiriștitul. Se urmărește conservarea apei din sol și nivelarea terenului. Arătura se execută la o adâncime de 28-30 cm. Se recomandă respectarea adâncimii de arat, întrucât aceasta influențează considerabil producția. Patul germinativ se pregătește cu ajutorul combinatorului. Adâncimea de lucru nu trebuie să depășească 4 cm.
Semănatul sfeclei de zahăr
Se recomandă utilizarea de sămânță certificată, cu puritate minimă de 99% și germinație minimă de 75%. Pentru un semănat de precizie, se recomandă utilizarea de sămânță drajată.
Semănatul sfeclei de zahăr se realizează când temperatura din sol este de 3-4° C. Densitatea de semănat se calculează astfel încât la recoltare să fie 100-110 mii plante/ha.
Sfecla de zahăr se seamănă la o distanță de 45 cm și la o adâncime de 2-4 cm. Se utilizează o cantitate de sămânță de 8-12 kg/ha la soiurile plurigerme și 5-8 kg/ha la soiurile monogerme.
Combaterea buruienilor din cultura de sfeclă de zahăr
Combaterea buruienilor este una dintre cele mai importante lucrări de îngrijire. Pentru a menține cultura liberă de buruieni, se recomandă prășilele mecanice sau aplicarea erbicidelor specifice.
Combaterea bolilor și dăunătorilor din sfecla de zahăr
Principalele boli care pot apărea în această cultură sunt: arsura bacteriană, putrezirea plăntuțelor, mana, făinarea, putregaiul inimii sfeclei și cercosporioza. Principalii dăunători care pot afecta sfecla de zahăr sunt: nematodul sfeclei, ploșnița sfeclei, păduchele negru al sfeclei, gărgărița sfeclei, puricii sfeclei, molia sfeclei și musca cenușie minieră.
Irigarea sfeclei de zahăr
Pentru a obține producții ridicate de sfeclă de zahăr, este recomandat să se aplice irigarea în zonele cu deficit de precipitații. Primele udări se realizează la mijlocul lunii iunie, utilizând o normă de udare de 500-600 mc/ha. Este recomandată aplicarea a 5-7 udări pe toată perioada de vegetație, utilizând 3000-5000 mc/ha, în funcție de zonă.
Recoltarea sfeclei de zahăr
Sfecla de zahăr se recoltează atunci când a ajuns la maturitate, adică atunci când rădăcinile au greutatea maximă și conținut maxim de zahăr. Din punct de vedere vizual, maturitatea sfeclei este atunci când frunzele sunt verde deschis și încetează formarea de noi frunze. Este important să se acorde o atenție deosebită decoletării sfeclei. Pentru a avea pierderi minime, este important ca terenul să fie nivelat, fără bolovani și fără buruieni.
După recoltare, sfecla se păstrează în grămezi, în câmp.