Leușteanul – tot ce trebuie să știi despre leuștean

Leușteanul este una dintre cele mai populare plante aromatice și este nelipsit din diverse preparate, cum sunt ciorbele. În țara noastră, se cultivă în toate regiunile. Leușteanul este o plantă erbacee, perenă, care formează o rădăcină pivotantă în sol și o parte aeriană constituită dintr-o tufă bogată de frunze. Frunzele de leuștean sunt lung pețiolate, grupate în rozete și sunt puternic aromate. Leușteanul poate atinge o înălțime de 1-1.5 m, în special în fenofaza înfloririi. Inflorescențele sale sunt de tip umbrelă compusă, prezintă flori mici, de culoare galben-pai și apar în perioada iunie-iulie.

Sunt utilizate toate părțile componente ale plantei, dar cel mai mult sunt folosite frunzele în preparate culinare și conserve. Semințele de leuștean se utilizează datorită conținutului bogat în uleiuri volatile. Leușteanul are proprietăți medicinale tocmai acestor uleiuri volatile.

Ce cerințe are leușteanul față de climă și sol?

Leușteanul are pretenții reduse față de factorii de mediu și de sol. Este o plantă foarte rezistentă, care se adaptează ușor. Rezistă bine la temperaturile scăzute din timpul iernii și poate fi cultivat și în zonele umbrite ale grădinii. Rezistă la secetă, datorită rădăcinii sale, care poate pătrunde în sol până la o adâncime de 1 m. În perioadele secetoase, are nevoie de irigare pentru a forma o rozetă bogată de frunze.

Preferă solurile profunde, cu un conținut ridicat de humus. În general, preferă solurile amplasate în locuri mai protejate din grădină.

Cum se cultivă leușteanul?

Cultura de leuștean se realizează prin plantarea de semințe sau prin despărțirea tufelor. Lucrarea de semănat poate fi realizată în prima lună de toamnă sau primăvara, în martie-aprilie, după ce terenul a fost bine arat și prelucrat. Atunci când se efectuează lucrările solului, este recomandat  să se administreze îngrășământ organic sau de tip NPK, echilibrat. Dacă se seamănă, este important ca solul să fie bine mărunțit înainte de semănare și tăvălugit după aceasta, pentru a asigura un contact cât mai bun între semințe și sol și o germinare uniformă, întrucât semințele de leuștean au o dimensiune redusă.

Este important să se asigure umiditate constantă în sol, pentru a favoriza germinarea. Semănarea se practică de obicei în răsadnițe sau tăvi alveolare pentru a se obține răsadul, care se transplantează ulterior la locul de cultură, în rânduri la distanțe de 60 cm și 25-30 cm între plantele de pe rând. Răsadurile se călesc înainte de transplantare.

Dacă înființarea culturii se realizează prin despărțirea tufelor, aceasta se face toamna sau primăvara, în aceleași perioade ca semănatul leușteanului și respectându-se aceleași distanțe de plantare ca în cazul semințelor. Înainte de transplantare, frunzele materialului săditor se scurtează, iar rădăcinile se fasonează și se mocirlesc. Plantele trebuie udate bine după ce sunt plantate la locul de cultură.

În sezonul rece, leușteanul poate fi cultivat în spații protejate, cu condiția să se poată asigura condiții de temperatură de cel puțin 10° C, însă de preferință, 20° C în timpul zilei. În cazul în care temperaturile exterioare nu sunt cu mult sub 0° C, sunt recomandate în acest sens solariile acoperite cu folii termice, dublate la interior de un strat de folie termică. Plantele pot fi acoperite cu folii de tip agril, pentru a le asigura un plus de temperatură.

Cum se îngrijește cultura de leuștean?

Lucrările de îngrijire ale culturii de leuștean cuprind administrarea apei, combaterea buruienilor și fertilizarea fazială de-a lungul perioadei de vegetație. Apa poate fi administrată prin sisteme de irigare prin picurare.

Primăvara, după ce plantele au pornit în vegetație, pot fi administrate îngrășăminte minerale hidrosolubile prin sistemul de irigare. Fertilizarea fazială poate fi efectuată după recoltarea frunzelor, folosind îngrășăminte de tip NPK, echilibrate.

Combaterea buruienilor și afânarea solului se realizează prin prășile manuale sau mecanizate.

În general, începând cu al doilea an de vegetație, la apariția tijei florale, aceasta se îndepărtează pentru a favoriza creșterea frunzelor. Dacă, în schimb, se dorește producția de semințe, tija florală se lasă pe plantă.

Boli și dăunători în cultura de leuștean

Cultura de leuștean este adeseori atacată de septorioză, care se manifestă sub forma unor pete cafenii, cu centrul deschis la culoare.

În ceea ce privește dăunătorii, cea mai mare problemă este reprezentată de afide, care atacă frunzele tinere. Unele insecte minatoare pot devora frunzele mature ale plantei.

Dacă se observă simptome ale bolilor și dăunătorilor, se recomandă utilizarea de fungicide și insecticide omologate.

Cum se recoltează și se depozitează leușteanul?

Leușteanul se recoltează încă din primul an de vegetație, eșalonat, pe tot parcursul anului de vegetație. Frunzele pot fi recoltate individual, la nevoie, sau prin cosirea tufelor.

Frunzele pot fi păstrate în stare proaspătă doar câteva zile, în locuri întunecoase, la 3-5° C. Pentru a fi consumate ulterior, frunzele se pot usca și depozita în locuri uscate și bine ventilate.

Pentru a produce semințe, tijele florale se taie când fructele încep să se brunifice, se usucă și ulterior se recoltează semințele.