Tarhonul – tot ce trebuie să știi despre tarhon

Tarhonul este o plantă condimentară cultivată pe suprafețe restrânse. În ultimii ani, se practică tot mai des cultivarea și comercializarea tarhonului la ghiveci. De la această plantă se folosesc frunzele și tulpinile tinere, care au aromă caracteristică și un gust dulce-piperat. Tarhonul se folosește pentru aromatizarea preparatelor culinare, precum și a conservelor de carne și legume. De asemenea, această plantă are și efecte terapeutice, întrucât conține uleiuri volatile.

Tarhonul este de două tipuri. Cel denumit și tarhon franțuzesc, cu denumirea științifică Artemisia dracunculus var. sativa, se înmulțește doar prin metode vegetative, adică prin butași, marcotaj sau despărțirea tufei. Tarhonul rusesc, în schimb, denumit științific Artemisia dracunculoides, se înmulțește prin semințe, dar nu are aroma specifică. Plantele de tarhon rusesc sunt mai mari, formează tufe mai viguroase și sunt mai rezistente la temperaturile scăzute, în comparație cu tarhonul franțuzesc.

Tarhonul este o plantă perenă care poate ajunge la o înălțime de 70-90 cm. Are tulpină puternic ramificată și se dezvoltă sub formă de tufă. Are frunze mici, glabre, liniare, puternic aromate. În cazul în care se formează flori, acestea sunt verzui și sterile.

Ce cerințe are tarhonul față de climă și sol?

Tarhonul preferă locurile însorite, care ajută la formarea unei arome intense a plantei. Totuși, suportă și umbrirea parțială. Nu este pretențioasă față de temperatură, astfel că rezistă și la temperaturile scăzute din timpul iernii. Poate fi cultivat în grădină, pe soluri revene și bine drenate. Excesul de apă este dăunător pentru sistemul radicular al plantei. Se poate  planta pe straturi înălțate, pentru a îmbunătăți drenajul.

Pentru a se obține lăstari tineri de-a lungul perioadei de vegetație, este necesar să se administreze apă constant, în cantități moderate. Perioadele secetoase și temperaturile ridicate duc la formarea unor lăstari lignificați, care au gust picant și nu sunt potriviți pentru consum.

Plantele de tarhon au nevoie de repaus vegetativ, care este indus de scăderea temperaturilor. Astfel, în cazul plantelor cultivate în ghiveci, acestea trebuie depozitate într-un spațiu răcoros pentru aproximativ două luni.

Cum se cultivă tarhonul?

Tarhonul se poate planta în grădină, la o distanță de 60-90 cm între butași. De asemenea, se poate cultiva în ghiveci, caz în care este necesar să i se asigure un substrat fertil, care drenează bine apa.

Îngrijirea tarhonului

Plantele de tarhon se taie regulat, astfel încât să se stimuleze ramificarea tulpinilor și să se mențină înălțimea lor la 50-60 cm. Pentru a proteja rădăcinile pe perioada sezonului rece, este recomandat să se aplice un strat de mulci la suprafața solului.

În cazul în care tarhonul este cultivat în ghiveci, acesta poate fi mutat în grădină și îngropat ghiveciul în pământ, pentru a proteja planta pe timpul iernii sau pentru a crea condițiile pentru intrarea în repaus. Făcând acest lucru, rădăcinile vor fi protejate și planta va beneficia de temperaturile optime pentru repaus. De asemenea, se aplică mulci și în această situație.

Primăvara se îndepărtează porțiunile afectate și brunificate. De asemenea, se îndepărtează stratul de mulci și se încorporează în pământ mranița sau un îngrășământ echilibrat. Vara sau odată cu recoltarea se efectuează tăierile, pentru a stimula formarea lăstarilor noi. În cazul în care apar tulpini florifere, acestea trebuie îndepărtate.

Cum se recoltează și depozitează tarhonul?

Pot fi recoltate porțiuni de lăstari de 15-20 cm lungime, tăiați la 10-12 cm de la suprafața solului. Tarhonul își pierde repede uleiurile volatile, astfel că nu se recomandă păstrarea în stare uscată. În schimb, poate fi păstrat la congelator sau preparat cu oțet, iar pentru păstrare temporară, poate fi pus la frigider, într-un ambalaj închis.